dimensiunea a patra iubirea

te iubesc cu auzul
ca într-o călătorie eu aici tu pe scaunul din dreapta
aud sunetul privirii tale ca un lac de dimineaţă în munţi

te iubesc cu mirosul
ca o floare a soarelui însetată de cer
ca o briză a mării cu obrajii bronzaţi cu nisip pe glezne

te iubesc cu pipăitul
ca linia vieţii din palma aşezată pe sâni coborând uşor
aşa cum se desprinde ziua de noapte pe dig

te iubesc cu văzul
ca într-un dans rotund pe un inel
cu rochia albastră cu rochia albă cu rochia mov cu rochia lăsată pe scaun

te iubesc cu gustul
ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri

e ceea ce contează ceea ce vine ceea ce e
dimensiunea a patra iubirea
ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame

Etichete: , ,

21 Responses to “dimensiunea a patra iubirea”

  1. „iubirea ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame”, frumos spus. O foame care implică toate simţurile. Sublim:)

    Apreciază

  2. Frumoasa si delicata !
    Cea mai frumoasa citita pana acum, cred…

    Apreciază

  3. servus…
    ceea ce conteaza… da… e ceea ce conteaza si norocul de a o exprima.
    toate cele bune!

    Apreciază

  4. Se spune despre lipsa semnelor de punctuatie ca lasa libera imaginatia cititorului, care poate descoperi semnificatii nebanuite nici macar de autor.

    In cazul de fata, cum poate fi privit si ascultat poemul:
    – Realist si suprarealist, impresionist si post-impresionist, adica:
    „lac de dimineata in munti” – (William Bliss Baker);
    „nisip pe glezne” – (Paul Gauguin);
    „se desprinde ziua de noapte” – (Claude Monet);
    „rochia mov” – (Salvador Dali);
    „explozie de struguri” – (Paul Cezanne).

    – Finalul este de-a dreptul spectaculos:
    „secret, menire, foame” – cortina cade peste un triumfal tutti a unison, exact ca intr-o opera de Leoncavallo.

    Apreciază

  5. „e iubesc cu gustul
    ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
    ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri” – uite-aşa am uitat de alegeri. Şi bine mai este…

    Apreciază

  6. …sau, poate, ca un destin…iubire dăruită, iubire primită…iar şi iar…

    Superbe versuri!

    Apreciază

  7. @Marius Ola: Da, recunosc, e cam prea mult gândită această poezie.

    Apreciază

  8. @gabi: Am scris această poezie în urmă cu mai bine de opt ani. Nu mai scrisesem poezii, până atunci, timp de vreo opt ani.

    Apreciază

  9. @i.o.flavius: da, contează, dar nu atât ca „subiectul”

    Apreciază

  10. @Dan: Îti multumesc. Voi fi călare pe blogul tău, joi. Să vedem ce iese.

    Apreciază

  11. @Cristian Lisandru: E un compliement si iti multumesc. Apropo de alegeri, pe mine mă încântă faptul că lumea merge să voteze în număr foaaarte mare.

    Apreciază

  12. @Mariana: Zici bine – destin!

    Apreciază

  13. M-am gandit eu c-a fost scrisa intr-un trecut si ma bucur ca ai adus-o aici, in prezent. E tare „melodioasa” si plina de feeling

    Apreciază

  14. … cu versul, cu muzica si ritmul lui, necontenit

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: