«   |   »

dimensiunea a patra iubirea

te iubesc cu auzul
ca într-o călătorie eu aici tu pe scaunul din dreapta
aud sunetul privirii tale ca un lac de dimineaţă în munţi

te iubesc cu mirosul
ca o floare a soarelui însetată de cer
ca o briză a mării cu obrajii bronzaţi cu nisip pe glezne

te iubesc cu pipăitul
ca linia vieţii din palma aşezată pe sâni coborând uşor
aşa cum se desprinde ziua de noapte pe dig

te iubesc cu văzul
ca într-un dans rotund pe un inel
cu rochia albastră cu rochia albă cu rochia mov cu rochia lăsată pe scaun

te iubesc cu gustul
ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri

e ceea ce contează ceea ce vine ceea ce e
dimensiunea a patra iubirea
ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame

Posted on 21/11/2009 at 11:31 in Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: , ,

21 Responses to “dimensiunea a patra iubirea”

    Comentarii mai noi »
  1. Marius Ola
    21/11/2009 la 11:58

    „iubirea ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame”, frumos spus. O foame care implică toate simţurile. Sublim:)

    Apreciază

    Răspunde
  2. gabi
    21/11/2009 la 12:49

    Frumoasa si delicata !
    Cea mai frumoasa citita pana acum, cred…

    Apreciază

    Răspunde
  3. i.o.flavius
    21/11/2009 la 16:09

    servus…
    ceea ce conteaza… da… e ceea ce conteaza si norocul de a o exprima.
    toate cele bune!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Dan
    21/11/2009 la 18:36

    Se spune despre lipsa semnelor de punctuatie ca lasa libera imaginatia cititorului, care poate descoperi semnificatii nebanuite nici macar de autor.

    In cazul de fata, cum poate fi privit si ascultat poemul:
    – Realist si suprarealist, impresionist si post-impresionist, adica:
    „lac de dimineata in munti” – (William Bliss Baker);
    „nisip pe glezne” – (Paul Gauguin);
    „se desprinde ziua de noapte” – (Claude Monet);
    „rochia mov” – (Salvador Dali);
    „explozie de struguri” – (Paul Cezanne).

    – Finalul este de-a dreptul spectaculos:
    „secret, menire, foame” – cortina cade peste un triumfal tutti a unison, exact ca intr-o opera de Leoncavallo.

    Apreciază

    Răspunde
  5. Cristian Lisandru
    22/11/2009 la 09:37

    „e iubesc cu gustul
    ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
    ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri” – uite-aşa am uitat de alegeri. Şi bine mai este…

    Apreciază

    Răspunde
  6. Mariana
    22/11/2009 la 12:45

    …sau, poate, ca un destin…iubire dăruită, iubire primită…iar şi iar…

    Superbe versuri!

    Apreciază

    Răspunde
  7. calinhera
    22/11/2009 la 14:52

    @Marius Ola: Da, recunosc, e cam prea mult gândită această poezie.

    Apreciază

    Răspunde
  8. calinhera
    22/11/2009 la 14:54

    @gabi: Am scris această poezie în urmă cu mai bine de opt ani. Nu mai scrisesem poezii, până atunci, timp de vreo opt ani.

    Apreciază

    Răspunde
  9. calinhera
    22/11/2009 la 14:57

    @i.o.flavius: da, contează, dar nu atât ca „subiectul”

    Apreciază

    Răspunde
  10. calinhera
    22/11/2009 la 14:58

    @Dan: Îti multumesc. Voi fi călare pe blogul tău, joi. Să vedem ce iese.

    Apreciază

    Răspunde
  11. calinhera
    22/11/2009 la 14:59

    @Cristian Lisandru: E un compliement si iti multumesc. Apropo de alegeri, pe mine mă încântă faptul că lumea merge să voteze în număr foaaarte mare.

    Apreciază

    Răspunde
  12. calinhera
    22/11/2009 la 15:00

    @Mariana: Zici bine – destin!

    Apreciază

    Răspunde
  13. gabi
    22/11/2009 la 15:02

    M-am gandit eu c-a fost scrisa intr-un trecut si ma bucur ca ai adus-o aici, in prezent. E tare „melodioasa” si plina de feeling

    Apreciază

    Răspunde
  14. LePetitPrince
    24/11/2009 la 17:27

    … cu versul, cu muzica si ritmul lui, necontenit

    Apreciază

    Răspunde

Trackbacks

    Comentarii mai noi »

Lasă un răspuns către Dan Anulează răspunsul