“Călin Nebunu’ trage cu tunu’ noaptea la unu”. În copilărie, cântacelul îl enerva. Era ca o înjurătură urâtă să i se spună Nebunu’. S-a liniştit când a aflat că, la Eminescu, Călin Nebunu’ înseamnă Călin Năzdrăvanul. Dar tot îl supără continuarea „si omoară raţele, le mănâncă matele”. Bleah!
Mai apoi, a trage cu tunu’ a căpătat nuanţe erotice. Ceea ce, fireşte, l-a cam măgulit.
Iar acum, la bătrâneţe, nu se mai poate controla şi mai bubuie în somn. Noroc că soţia doarme dincolo fiindcă… NU ÎNCAPE
NOTĂ. Acest text necesită o explicație. Mai precis, acel NU ÎNCAPE final. Unul din clasicii PA-ului din Pahico obisnuia să-si încheie PA-urile asa, cu NU ÎNCAPE. Era forma lui de modestie si de „protest” fată de limitarea de 500 de semne. A devenit, în timp, marcă înregistrată. Fireste, atunci când găsesti o formulă prin care NU ÎNCAPE continuă textul, se poate obtine un oarecare efect sprintar, sugubăt.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 