Copilul are colici. Plânge rău. Pardon, urlă. Îl iau în braţe. Îl plimb prin cameră. N-am mai făcut de multă vreme mişcare. Copilul se mai linişteşte. Nu mai urlă. Acum plânge. Mi se rupe sufletul. Nevasta încălzeşte un scutecel pe calorifer. Scutecelul cald face minuni.
Copilul adoarme în braţe, calm. Îl aşez în pătuţ. Urlă iar. Refacem procedura. De trei ori. A patra oară, punem copilul între noi, în pat. Doarme neîntors până dimineaţă.
S-a dus dracului ideea de dormitorul părinţilor.





