Locul nu-i sărea în ochi decât seara, când lumina neoanelor scălda trotuarul şi-l bucura prosteşte, amintindu-i de vremea când, copil fiind, singurele firme luminoase pe care le vedea erau cele ale hotelurilor de pe litoral, acolo unde, de altfel, a simţit prima oarea plăcerea jocului de noroc, la aparatele în care băga fisele pentru îngheţată puse deoparte pentru joc, ca acum, când însă nu îndrăzneşte să intre: un cazinou de cartier îi pare prea jos, iar unul de pe Calea Victoriei prea sus.
Neon
8 Responses to “Neon”
-
-
Frumos, frumos, fraza curge netulburată, fără opinteli. Nu mai spun că întreaga idee te duce cu gândul la vremurile în care – şi eu am trecut prin aşa ceva – vedeai reclame luminoase doar pe litoral „băgai fise” la jocuri mecanice. O zi bună să ai, Călin!
ApreciazăApreciază
-
-
Felicitari! Abia dupa ce am citit si comentariile am realizat ca intr-adevar este o singura fraza.
Peste aceasta „inginerie”, ai creat o poezie.ApreciazăApreciază
-
@drawforjoy: Multumesc pentru apreciere. Între PA si poezie si eu pun adeseori semnul egal. Ceea ce uneori îmi place, alteori mă sâcâie; as vrea ca PA-ul să aibă viata lui.
ApreciazăApreciază
-
Si eu le am cu frazele lungi 🙂
Dar, evocarea ta ma indeamna sa spun : „chiar ca…” 🙂ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 