Micile dileme ale artistului anonim

Îl pândise pe frate-său câteva zile la rând. Intra în camera lui practic fără motiv şi ieşea repede, după ce arunca o privire pe biroul liceanului. Ştia de la început ce caută, ştia şi de ce, dar n-a recunoscut nici măcar în sinea lui că pusese ochii pe cariocile frumoase pe care scria, avea să afle ieri, după ce le şterpelise din sertarul de la mijloc, „permanent marker”.

Acum e în lift, a apăsat butonul 10 şi încă nu s-a hotărât ce să scrie, unde să scrie şi ce culoare să folosească întâi.

8 Responses to “Micile dileme ale artistului anonim”

  1. Avatarul lui Lepetitprince

    Stiu!Prima oara cand am citit nu-mi spunea nimic. Acum imi aduc aminte ca atunci cand eram in scoala, cand incepea scoala si aveam caiete noi, creioane, stilou, ei da, carioci, aveam o voluptate a noului, imi placea sa le vad urmele, scriam de dragul de a le folosi… pe hartie, fireste; dupa un timp deveneau neinteresante. Si mai aveam o ciudatenie…si acum am:imi place sa miros cartile noi, au un miros aparte…

    Apreciază

  2. Avatarul lui starsgates

    :)Micule prinţ, nu-i aşa că e o adevărată plăcere să simţi miros de carte nouă?
    Sau de caiet nou????
    De fiecare dată îmi propuneam la început de caiet: în ăsta voi scrie mai frumos! mă ţinea două trei zile iar apoi revenem la scrisul meu cel de toate zilele, de! nici caietul nu mai era nou.:)))

    Apreciază

    • Avatarul lui CalinH

      @LePetitPrince, starsgates: e grozav acest miros, da. Şi lipsa lui încă şi mai grozavă, cu semnul minus, însă. Cam asta am simţit atunci când am scris asta, dincolo.

      Apreciază

  3. Avatarul lui Vania

    Textul mi-ar veni automat, însă culoarea, într-adevăr, este o problemă. Depinde de fundal…

    Apreciază

  4. Avatarul lui Lepetitprince

    da Calin, e grozav.
    Si tot da, stiu ca-ti lipseste.
    Poate dam o idee cuiva sa inventeze un parfum, „parfum de tastatura”; crezi ca l-ar cumpara cineva in afara de noi?
    Poate nici noi…nu e acelasi lucru!
    PA-ul la subiect:
    ” De cate ori isi cumpara un caiet nou, se pregatea ca pentru un ritual sacru: se aseza la masa de scris, isi pregatea stiloul, il privea de parca il mangaia cu privirea, apoi chiar il mangaia inainte de a da la o parte copertile. Isi spunea, in gand: o sa scriu in el foarte, foarte frumos. De data asta, deschise caietul, adulmeca usor mirosul de nou si isi prelungea placerea, intarziind sa se apuce de scris.
    Apoi se petrecu ceva altfel decat pana atunci. Il inchise la loc si il puse, cu un soi de evlavie, in raftul de unde l-a luat.”

    Nu e un PA reusit, m-am tot foit dar nu mi-a iesit.
    Lasa-l aici Calin, nu-l pune intre PA-uri ca simt ca nu e tocmai cum voiam.

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @LePetitPrince: îti respect dorinta si, deocamdată, las PA-ul doar aici (dar îl duc, spre stiintă, si în Pahico 😉

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu