Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
ce voi face cu zâmbetul tău
trenul după ce va fi intrat în gară
nici cu mâinile nu ştiu ce voi face
douã mâneci terminate într-un vers stingher
probabil te voi sãruta
desigur cât se poate de rece
un sărut oarecare de la revedere
de adio ai vrea tu să spui
dar nu te-aş auzi în forfota asta convenabilă
ce voi face însă cu zâmbetul tău
abia schiţat în colţul ochilor
ultimul gest înainte de scârţâitul vagoanelor
după care troleibuzul dresat
să fumeze oameni şi să-i sufle care încotro
„Probabil te voi sătura cât se poate de rece”… Transmit multe aceste versuri deosebite pe care ni le-ai pus la dispoziţie, iar finalul, cu acel troleibuz „dresat” este deosebită. Aproape că am auzit şi „scârţâitul” vagoanelor şi am văzut oamenii împrăştiaţi încolo şi încoace… Felicitări, Călin.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Lisandru, pentru aprecierile tale şi pentru că ai venit, şi azi, în vizită pe la mine.
ApreciazăApreciază
uf, nu ne plac despartirile dar n-avem incotro; vezi dar ca mi-ai transmis sentimentul
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 