Mona a cunoscut-o pe Mirela (într-o împrejurare aparte). Apoi a decis că trebuie să se implice. Mona a cunoscut-o pe Roxana (într-o împrejurare mai fericită). Fireşte că Roxana a decis să se implice şi ea. Restul e despre blogosferă şi lucrurile minunate care se pot întâmpla aici. Despre gesturi mărunte, care arată că există suflet şi dincolo de tastatură.
Poveste despre nemulţumire, spusă de Claudia Groza
Am primit de la prietena mea Claudia o poveste pentru copii. „Te rog mult, dă aripi acestei poveşti. Transmite-o celor care au suflete de copil, dar şi părinţilor cu odrasle isteţe”, mi-a zis. M-am tot gândit, iar locul cel mai bun aici e, cu siguranţă. Pentru că cititorii mei au odrasle mai isteţe decât ai lor. Ai voştri, la fel, aşa că puteţi să le daţi de veste.
Povestea, mai jos 😉
Ordinea PAfotoautorilor (final)
Concursul de proză arhiscurtă PAfoto’ s-a încheiat. Mai jos e clasamentul general.
Înaltul Giudeţ şi pictorul necunoscut
Maraton prin Retezat
Ce-aţi zice de o alergare uşoară, cale de vreo 44,2 km, pe coclauri? Prin, să zicem, Munţii Retezat.
E că e?
Dan Zaharia, un prieten vechi, atât de vechi încât nu mi-l aduc aminte anume, dar ştiu că făcea parte din gaşca aceea (cu care schiam, iarnă de iarnă, la Râuşor; el era mai mic), mi-a scris că pune la cale o aşa mare minune.
Am cerut şi am căutat detalii şi sunt în măsură
Horezu văzut prin lentilă
La capătul unei scurte călătorii la Horezu (şi prin împrejurimi), au rezultat şi câteva fotografii care descriu un peisaj urban-rural, aşa cum sunt foarte multe aşezări din România. Fotografiile au fost făcute de bunul meu prieten Dan Necşa, care are un ochi proaspăt. Sau, poate, doi.
Mai jos, o colecţie de fotografii din această serie.
Concurs serios (proză şi poezie)
Îmi face plăcere să vă anunţ că hyperliteratura (grupul despre care vă vorbeam zilele trecute) organizează un megaconcurs literar. Sunt două secţiuni: poezie şi roman (proza scurtă nu intră în discuţie, iar proza arhiscurtă nici atât…). Concursul e deschis doar pentru membrii comunităţii hyperliteratura (dar se poate înscrie oricine) care n-au publicat încă un volum propriu, iar premiul e publicarea pe hârtie a volumului, promovarea lui şi 6% din fiecare exemplar vândut. Mai multe detalii aici. Baftă!
S-a deschis facebook-ul literar
Am primit, în această dimineaţă, un mesaj de la un tip care mă uimeşte adesori: „dragi cetateni pasionati de scris, s-a deschis facebook-ul literar http://hyperliteratura.ro/”.
Am zis să văd ce-i. Am văzut, am făcut un grup Proză Arhiscurtă 😉 şi pare să fie ceva fain. Deci, v-am dat de ştire şi, cine ştie, poate ne întâlnim şi pe acolo.
Popularitatea unui pictor absent
Cel mai popular pictor
Vă chem să votaţi PA-urile ultimei etape a concursului PAfoto’. Fiecare cititor al acestui blog are dreptul la trei alegeri (dintr-un singur foc). PA-urile le găsiţi aici.
Deadline: vineri, 23.59. Chemaţi prietenii!
Ordinea PAfotoautorilor (5)
Pe baza votului dat de Înaltul Giudeţ după etapa Nu mişcă nimeni a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’, am alcătuit clasamentul general, care vine cu modificări importante (schimbare de lider!). Mai jos:
Statuia poporului
Suntem la capitolul „să punem punct etapei Nu mişcă nimeni – concursul de proză arhiscurtă PAfoto’„. Iată rezultatul votului dat de cititorii acestui blog:
Înaltul Giudeţ iese din poziţia „statuie”
Am primit rezultatul votului celor din Înaltul Giudeţ (vorbim despre PA-urile etapei Nu mişcă nimeni a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’). Iată clasamentul de etapă:
Bonjour, viaţă aşa şi aşa!
Tablouri de Ion Dumitru
Aşa cum anunţam în urmă cu vreo 2 (doi) ani, caut un tablou de Ion Dumitru, pe care nu vi-l pot arăta, ci doar, într-un fel, descrie. Văd că google (care e plin de articole despre un politician mărunt) ori wikipedia nu-s prea darnice, deci apelez tot la voi, dragii mei prieteni; poate, poate, mă ajutaţi să apuc de un capăt de fir.
Dacă tablouri ale lui Ion Dumitru am văzut în 1987, la Bacău, pe pictor l-am cunoscut abia
Povestea poveştilor Claudiei
Eu sper ca povestea pusă la cale de Claudia să fi fost un succes şi, mai ales, să meargă mai departe. De aceea, vă îndemn să vă îndemnaţi prietenii să apezelez cu încredere, chiar dacă a trecut Ziua Copilului. Pentru că ziua copilului e în fiecare zi, nu-i aşa? 😉
Salut încă o idee mirceapopescuiană
Lăsaţi deoparte titlul (s-a jenat niţel şi el, atât cât să dea bine). Reţineţi ideea. Argumentaţia mi se pare suficientă, nu am a adăuga prea multe.
Dar înainte de orice, mă văd (la cafeaua de dimineaţă) nevoit să salut cu plăcere această nouă idee Mirceapopescuiană (ce-o să ne facem când Mircea nu va mai avea idei?): da, Mircea propune apariţia unor bloguri care să traducă articole interesante culese din bloguri scrise în alte limbi. Eu cred că această idee are un potenţial uriaş, probabil în ambele sensuri. Ce-aţi zice dacă PA-urile voastre ar apărea, scrise într-o limbă engleză curată, sau germană sau italiană sau ce vreţi voi, pe vreun blog de aiurea?
Deci, salut.
„Patria mea e ca o dulceaţă pe mâini” sau ce rimează cu :)
La cererea telespectatorilor, mai dezvălui un poem din ultima carte a lui Mihail Gălăţanu (România aproximativă). Am ales pentru voi „Patria mea e o dulceaţă pe mâini” („cu toţii ne murdărim de ea/dăm şi pe haine/devine lipicioasă/până la taine”).
Poate că este cea mai sentimentală poezie patriotică din cartea lui Mihai. Atât de duioasă (sic!), încât autorul o încheie cu un smile (n-am mai întâlnit aşa ceva până acum, dar poate nu-s eu prea umblat).
Enjoy!










