Am zis să redau aici ce-am scris în ziar. Nu stiu nici de-i bine, nici de-i mai putin bine. Dar e pe bune:
Am fotografiat această fază în intersectia de lângă hotelul Four Seasons din Shanghai. Am pătimit, sufleteste, alături de biciclistul căruia, în mod vădit, îi era greu să pedealeze. Sufla, e drept, si vântul (se vede cum zboară apa din cismea).
P.S. Pentru amatorii de statistici: a răzbit, măcar până când a iesit din câmpul meu vizual!
Prima impresie puternică pe care mi-a produs-o oraşul Shanghai a fost cea legată de peisajul rutier. Nu mă refer la spectaculoasele autostrăzi suspendate, care acolo chiar există, ci la pitorescul celor peste trei milioane de biciclete şi motorete ce străbat zilnic oraşul, cu încăpăţânare.
Bicicleta nu e, pentru chinezi, doar un mijloc de locomoţie accesibil; e o variantă sigură de a te strecura prin ambuteiaje (există piste speciale pe trotuare sau pe prima bandă a bulevardelor) şi de a scăpa de problema locului de parcare.
Cu bicicleta ajungi cel mai sigur de acasă la serviciu şi înapoi într-un oraş imens, în care circulaţia rutieră e chiar mai haotică decât în Bucureşti. Nu eşti sigur nici pe zebră, când ai verde. Par că se năpustesc spre tine autobuze, limuzine, taximetre, biciclete. Deşi sunt raportate zilnic sute de accidente rutiere grave, în care cel mai adesea bici cliştii sunt victime, n-am avut ghinionul să asist, în cele şapte zile de Shanghai, la vreunul.
Probabil cel mai bun prieten al chinezului
În general, bicicletele pe care le-am văzut sunt simple, vechi şi rablagite. Par a fi biciclete „de-o viaţă”. Foarte multe sunt adaptate: trag câte un cărucior sau au pe roata din spate o şa în plus. Chiar dacă pedalatul face bine, ce-i prea mult strică. Aşa că mulţi şi-au montat vreun motoraş la bicicletă ori au achiziţionat motorete sau scutere. O bicicletă electrică se vinde cu 300-850 de dolari.
Conform statisticilor, dacă, în anii ’90, 60% din populaţie folosea bicicleta, acum mai sunt sub 25% care dau la pedale. La o populaţie de 20 de milioane de locuitori, e ceva!
Oamenii nu doar că merg la serviciu pe două roţi, ci şi transportă: lucruri, unele foarte voluminoase, şi persoane (am văzut familii întregi pe o bicicletă tip Tohan!). Totuşi, a circula astfel prin Shanghai nu e prea sănătos. Nicăieri n-am aflat mai mult smog. Măştile rămase de la porcină prind bine şi unui pieton.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 