Vedere din Shanghai. Restauran „românesc” unde mergeam ca acasă, la ore la care, de obicei, proprietarii se pregăteau să închidă șandramaua. Foto: Calin Hera
Am plecat la Shanghai cu cel putin o idee fixă: să mănânc pui Shanghai asa cum îl fac ei, acasă. Veneam după o săptămână în care mă hrănisem (n-am găsit altă rimă) aproape exclusiv cu această incredibilă specialitate culinară (la expresul de la noi de la redactie, o portie e ieftină si relativ bună – dacă îneci dumicatii în mustar).
Desigur, socoteala de acasă nu se potriveste cu cea din târgul cu 20 de milioane de locuitori. Desi în prima seară am ochit un local decent, aflat destul de aproape de hotel (recunosc, ne-a fost recomandat!), n-am găsit „pui Shanghai” în meniu.
Dacă reuşiţi să găsiţi un loc liber la masa noastră (flămânzi în acest cadru cam mişcat), acela e locul meu
Partea faină e că în meniu nu se afla nimic din ceea ce stiam eu că e bun din timpul documentării mele la Wu Xin (tânjeam după vită cu stridii).
În schimb, am găsit o droaie de alte mâncăruri, cele mai tentante fiind rata, pregătită în fel si chip, broasca, pregătită numai în fel, si puiul, al cărui chip se hlizea din mijlocul platoului (am dedus că e o aleasă delicatesă capul de găină, cu creasta pe-o parte, care tronează rege între bucate, eventual înconjurat de o mare de gheare abia oărite nitel – n-am gustat, sorry!).
Fotografia de sus e făcută de Anca Aldea într-un restuarant mai de fiţe, unde a comandat un chinez, Mitică, care a petrecut o vreme prin Europa. Mă refer la podul ăla dinspre lângă Voluntari
În fotografia următoare a calupului e înfăţişat un peşte căruia i-au despicat pieptul, de pe la branhii, ca să zic aşa, de parcă ar fi fost peşte cu aripi. Gustos, săţios. Ochii au rămas în farfurie. Priveau fix spre toată lumea, chiar dacă o colegă de aventuri shanghaiene i-a acoperit „din prima” cu nişte buruieni.
Tot căutând pui Shanghai pe la diverse restaurante si fast-food-uri, am constatat că mi-a iesit de-o excursie prin oras, pe care o voi înfătisa în postări ulterioare.
Fast-food de lângă Grădinile Mandarinului (Yu Yuan). Aici am mâncat tentaculele care încă nu mi-au ieşit din gât, mă strâng când vreau să respir mai adânc, şi unde am ratat puii de mai jos
Am decretat că puiul Shanghai nu există la Shanghai, fiind înlocuit de o specialitate simplă si de efect: puii proaspăt iesiti din găoace, care, înainte de a-si drege ciocul pentru o primă piuială, sunt jertfiti pe plite încinse, devenind, probabil, foarte crocanti.
Am anticipat un pic întorsătura evenimentelor (în explicaţia foto de mai sus). Aici sunt ceea ce eu voi denumi (eronat, ca toţi bucureştenii) puii Shanghai
N-am gustat nici asta, m-am rezumat, desi mi-era teribil de foame în după-amiaza aceea, la o portie de caracatită (am si un filmulet, să văd cum îl pot ridica aici) care mi-a lăsat în gâtlej, multă vreme după degustare, senzatia de tentacule bine înfăsurate în jurul omuletului, înainte de a cădea înspre hăul gastric.
Aici aş fi putut găsi ceva care ar fi semănat cu aripioarele din KFC-urile româneşti. Sau nu. Experienţa McDonald’s Shanghai m-a făcut să nu încerc
P.S. Am scris un text şi în Evz.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 