Am privit cele mai semeţe clădiri din Pudong de pe malul celălalt al fluviului Huangpu, de pe The Bund (Wai Tan), „splaiul”-faleză. Bund este vechiul centru financiar şi economic, influenţat arhitectural de stilul european, cu clădiri neoclasice până la art-deco (formularea asta amgăsit-o pe undeva când documentam Shanghaiul, înainte de plecare – poate pe blogul lui Răzvan Pascu, un călător în faţa căruia îmi scot pălăria!).
Clădiri din Bund care duc cu gândul la oraşe europene. Pe astea le-am fotografiat din mijlocul intersecţiei, dacă nu mă înşel.
Aici eram pe faleză, o faleză largă. Mergeam în jos, având la dreapta Bund şi la stânga fluviul, apoi Pudong
Am mers aproape un kilometru, apoi ne-am întors pe unde am venit. La întoarcere s-a întâmplat un lucru ciudat – pe care nu l-am fotografiat: la ora 23.00 a bătut un orologiu. Apoi s-au stins luminile de pe una din clădirile din Bund. Am înregistrat asta ca pe o anomalie, apoi am avut de a face cu un fenomen bizar: rând pe rând, timp de o jumătate de oră, s-au stins toate luminile care făceau din loc ceva feeric. La capătul „acţiunii”, ne aflam în plin mister: un întuneric aproape deplin, în care se ghiceau contururile zgârie-norilor şi se auzea clipocitul fluviului. Faleza se golise, iar oamenii de la salubritate lucrau deja cu o eficienţă incredibilă. Nu, n-am fotografiat întunericul.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
