Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Imagine de la o dezbatere despre producție și coproducție. Foto: Dan Țuculescu
E bine când vreun film românesc este premiat la festivaluri internaționale. Ne crește inima. Apoi mergem mai departe. Să cumpărăm bilete ca să și vedem filmul ăla premiat e prea mult. Și apoi, se știe, filmele românești nu-s cine știe ce. Sunet prost, acțiune încâlcită, final abrupt. Mai bun e un film cu bătaie. Te destinde. Vezi actori pe care îi știi. E cool. Pe bune, cine se duce să vadă filme românești? Cu cine să vorbești despre ele? Come on! Citește în continuare
Vedere din București. Alexandru Papadopol, așteptând premiera filmuui Acasă la tata (2015). Foto cu telefonul: Călin Hera
Festivalul Filmului European 2015 a debutat joi seară cu premiera românească Acasă la tata, în regia lui Andrei Cohn. Participanții la eveniment au pășit cu emoție pe covorul roșu (echipa care a realizat filmul), respectiv cu nerăbdare (invitații). Citește în continuare
Vedere din București. Cer înfocat deasupra Spitalului Colțea. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică se bărbierește. Îi place să aibă obrazul neted și ajunge la această performanță în fiecare dimineață. Tacticos, altfel cum? Citește în continuare
Vedere din București. O casă frumoasă, acum sediu al ambasadei Emiratelor Arabe Unite. Foto cu telefonul: Călin Hera
Oameni din tribul Dinka, Suda. Sursa: tekey.net
Am descoperit un fotoreportaj impresionant, despre un trib din Sudan, pe numele lui Dinka – care face parte dintr-o comunitate ce trăiește ca în secolul al zecelea, pe ambele maluri ale Nilului. Citește în continuare
Vedere din București. Măruntaie de bancomat. Foto cu telefonul: Călin Hera
Stăteam la coadă. Deși e cea mai bună bancă cu care am lucrat până acum și sunt foarte mulțumit de serviciile oferite, lipsa multor comisioane, bancomatele de la sucursala pe care o frecventez cel mai mult au picat des în ultima vreme. Deja e familiar afișul ”Acest bancomat nu funcționează”. Citește în continuare
Vedere din București. Copac cu personalitate fotografiat pe Splaiul Independenței. Foto cu telefonul: Călin Hera
Mi-am amintit de acest copac cu personalitate, fotografiat pe Splai, între Podul Izvor și strada Vasile Pârvan, minunându-mă de copacul plat găsit de excelentul blog București. Acum. Citește în continuare
Afișele Festivalului Filmului European din București, Craiova, Iași, Tîrgu Mureș, Hunedoara. Sursa: ffe.ro
Pentru prietenii acestui blog şi pentru prietenii mei de pe Facebook, totul ar trebui să fie floare la ureche, pentru că ştiţi deja (aproape toate detaliile despre Festivalul Filmului European – FFE) și sunteți talentați & inteligenți. Pentru că acest concurs este despre Festivalul Filmului European 2015. Citește în continuare
Vedere din București. Curcubeul din seara de 3 mai 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din Las Vegas. Doi pumni teribili, dați, respectiv încasați pe rând de Floyd Mayweather și Manny Pacquiao. Sursa: twitter
Manny Pacquiao s-a agitat mai mult, și-a dorit mai mult victoria, dar Floyd Mayweather a fost mai sigur de ea. Această frază ar putea rezuma ”Meciul secolului”, pentru care m-am trezit azi-dimineață înaintea cocoșilor.
Vedere din București. Tramvaiul 1, de 1 Mai, în stația Obor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Tramvaiul 1 cu coroniță/steguleț tricolor, dedicație specială pentru aceia care au rămas în București de 1 Mai – și lui Ovidiu Voicu, care, am aflat, se da si cu 365-ul 385-ul. Scriam asta azi-dimineață pe Facebook.
Pe undeva pe aici ar putea fi însuși Ilarion. Sursa: apt.ro
Tanti Ani reușește cu greu să stea deoparte de bârfele din bloc. Adică nu stă chiar deoparte, dar măcar nu poartă vorba; doar își notează în gând ceea ce aude. Uneori scuipă în sân, alteori dă neîncrezător din cap, dar rareori intervine în discuții. Ieri după-masă nu s-a putut însă abține. Colegele de palier îl luaseră la tocat pe Ilarion, care, de când l-a lăsat nevasta și are singur grijă de Sebi, Ilarion pare mai tânăr, mai în formă. ”Asta n-ar fi nimic, a zis Tănțica, s-au mai văzut cazuri, dar eu cred că a intrat într-o bandă din aia de dă spargeri. Nu-l vezi că nu pleacă la serviciu dimineața, n-are de unde se întoarce, și totuși are întreținerea plătită la zi, mașina la scară, și-a luat plasmă, cară zilnic plase de la Mega, ce mai, îi merge bine. Da’ de unde bani?”, a făcut femeia, punându-și mâinile în poală, triumfător. ”De unde, de neunde, da’ să știți că Ilarion nu fură, asta știu sigur!”, s-a trezit Tanti Ani că spune. ”Payroll!”, și-a întărit ea spusele, apoi s-a corectat: ”Am vrut să zic parol!”, și a râs, stingher. Uneori mai greșea câte un cuvânt. De obicei, atunci când voia să fie mai elocventă.
Postarea de marți a lui Alex Găvan a adunat într-o zi și două nopți 1.518 like-uri, 48 de comentarii și 619 share-uri
Există viață și dincolo de ceea ce vedem la televizor. Știu că e greu de crezut. Forțez nota și afirm că există viață și moarte, speranțe și deznădejdi, bucurie și tristețe și dincolo de televiziune. Există toate acestea chiar și în afara rețelelor de socializare, deși de cele mai multe ori prin intermediul lor ajungem să avem această revelație. Citește în continuare
Rochie Aniela. Sursa: helenboutique.ro
Sunt de acord că nu haina îl face pe om, dar o rochie ca lumea n-a făcut rău nimănui. Doamna expert PR se ghidează după acest principiu de când a venit la facultate la București. Încă nu arată nimănui fotografiile făcute în primul semestru; înfățișau o fetiță cam naivă și cam simpluță, venită de la țară și foarte intimidată de marele oraș și toate cele câte începuseră să i se întâmple. Lucrurile au început să se schimbe în bine, bine de tot, abia de câțiva ani, când până și ea s-a mirat cât de frumoasă este, însă abia atunci când a pus pe ea o rochie ca lumea. Era într-o perioadă în care avea timp să bată magazinele în căutare de reduceri și chilipiruri. Proba în draci, dar nu se întâmpla să nu găsească până la urmă rochia perfecta, care să-i pună în valoare acel ceva de care n-a devenit conștientă decât la pensionarea lui Stănculescu. Simțea că toate privirile sunt de-a valma asupra ei și, dintre toate, a domnului inginer era cea mai drăguță – timidă dintr-o dată, înecată de emoție și de dorință. De atunci au devenit un cuplu. Ulterior, când a început să fie apreciată atât profesional cât și ca femeie, doamna expert PR n-a mai avut timp să caute chilipiruri (și nici nevoie). Mai târziu, a început să cumpere rochii online. Citește în continuare
Echipa Academiei de traduceri. Sursa: Facebook
Ilarion se scarpină în creștetul capului și e pe cale să acționeze ardelenește, adică își mângâie acum barba, după care mai citește o data: ”Bună ziua dragi. Numele meu este Alicia. Am vazut profilul de astăzi în Facebook, am ales un interes în tine, vreau să fiu prietenul tău. De asemenea, vreau să ştiu mai multe şi dacă nu te superi vreau să trimite-mi e-mail la adresa mea de e-mail privat (aliciahmad@yahoo.in) și avea un aspect important de discutat cu tine și să poate da mai mult de poza mea pentru tine să ştii mai multe despre mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze mulțumesc lui. Pup la tine dulce, Alicia”. Primul gând care îi trece lui Ilarion prin cap, după câteva minute, este convingerea că autoarea acestor rânduri ar fi avut nevoie de o traducere autorizată. Citește în continuare
Captură de pe site-ul aerolines.ro
De la prima mea ieșire de 1 Mai au trecut 25 de ani. Nu-mi spuneți că sunt bătrân, întrebați-mă cum a fost, cum era pe vremea ta, tataie? Aveam vreo douăzeci-și-un-pic de ani, tocmai terminasem Școala de ghizi și am zis s-o facem lată. Pe vremea aceea, a o face lată însemna cam tot ca azi: țuști la mare! Oricum, nu se punea problema să ai acces la bilete de avion Aerolines, nu era cazul. Așa că ne-am dus la mare, toată lumea din jurul nostru mergea.
Cred că am călătorit cu Dacia lui Marco. Eram patru. Nu exista nici măcar speranța de autostradă. Altfel, camioane, Dacii, primele hârburi second hand din Europa, câteva mașini mai acătări, căruțe, inclusiv cele trase de măgăruși, imediat ce am trecut podul de la Cernavodă. Polițiști șpăgari și foarte multă lume. Primul 1 Mai în libertate, nu-i așa? Citește în continuare
Vedere din București. Poarta mea preferată de pe bd. Mihail Kogălniceanu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Călin Hera. PA-uri şi mirări 