Fac aici reclamă unui site care anunţă concursuri literare. Oamenii încearcă să prindă tot ce mişcă în domeniu, prin ţară, şi-i roagă pe cei cu care intră în contact să adauge concursuri care n-au fost menţionate. Să fie cu baftă!
24/08/2010
Cât costă o menajeră?
Pentru un cosaş plăteşti 80 de lei/zi, plus mâncare şi băutură. Teoretic, începe ziua de muncă la 5 dimineaţa. Practic, pe la 7, după ce îmbucă ceva. La 10 face o pauză de o jumătate de oră, când ia o mică gustare. Trage apoi până pe la 13, când mănâncă şi apoi se întinde puţin, la umbră. De la 15 la 17, mai bagă o tură. Apoi mănâncă bine, bea sănătos şi ne vedem mâine.
Cel puţin aşa am aflat astă-vară, în timpul cositului, undeva, pe dealuri olteneşti.
Pentru o menajeră care îţi face curăţenie în casă plăteşti 80-100 de lei/zi. Vine la 7.30 şi pleacă…, nu ştii când. Atunci când vii acasă de la birou, găseşti apartamentul curat (cel puţin acolo unde se vede; dacă tragi niţel canapeaua sau cauţi unghere mai ascunse, găseşti praf doldora, dar cine se uită acolo? Şi, apoi, e greu şi unde găseşti o femeie de încredere căreia să-i laşi casa pe mână?).
Sunt munci comparabile? Merită să dai aceşti bani sau să-i câştigi?
20/08/2010
Bobby Voicu ti-a sugerat sa iti placa Mercedes-Benz Romania
Mă amuză anunturile primite prin Facebook. (Asta e, programele Google translate nu pot fi literatură; important e că te ajută să întelegi despre ce e vorba.)
Ati primit cu totii mesaje de genul „Ion Popescu vor sa fie prieteni pe FaceBook”.
Dar cel care dă titlul acestei postări mi-a plăcut chiar foarte mult:
„Bobby Voicu ti-a sugerat sa iti placa Mercedes-Benz Romania
Lui Bobby i-a plăcut Mercedes-Benz Romania pe Facebook şi ţi-a sugerat-o şi ţie”
P.S. Recunosc, îmi place si mie Mercedes-Benz Romania. Si?
19/08/2010
Buna draga mea!, zise Mamita Abdiwahid
Buna draga mea!
i sînt dor de Mamita-am vazut pe profilul tau si sa devina interesate i se va dori să ştie mai multe despre tine ma puteti contacta la (mamita_abdiwahid@yahoo.in), vă rugăm să nu răspundeţi la mine în site-ul ca eu nu va avea timp pentru a vă răspunde acolo,
doar sa-mi scrieti la meu poştă privare de la rubrica a fost (mamita_abdiwahid@yahoo.in), astfel încât i se va trimite poza mea pentru a vă aşteaptă pentru a citi mail acum
mulţumiri de la mamita
NOTĂ. Ăsta e un spam care m-a amuzat. E cool rău google tranlsate-ul, nu-i asa?
18/08/2010
Imaginea României
Mâine încep să se întoarcă din Franta primii 79 de romi repatriati de Sarcozy. Pam-pam!
Adi Pîclisan a făcut probabil cea mai bnuă bună fotografie a săptămânii. Mi se pare că are de toate si spune totul despre România. Da, acea Românie pe care nu vrem s-o vedem, fiindcă ne indispune.
P.S. Click pe toto foto pentru imagine mărită!
17/08/2010
Lubenită de Gottlob
Fotografie făcută de Adi Pîclisan la festivalul lubenitei Gottlob de anul acesta.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Stiu că e banal să ai poftă de o felie de lubenită, acum, când lubenite sunt pe toate gardurile. Dar fotografiile lui Adi Pîclisan mi-au făcut poftă, na!
E un articol despre lubenita de Gottlob, care creste în cel mai bun sol arabil din Europa, cică. O lubenită pe care localnicii o vând cu 30 de bani kilu’ angrosistilor unguri, care vând mai departe, în Germania, cu 30 de eurocenti kilu’. Că, deh!
Poate le va plăcea si lor: Andi Bob, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince (pe unde umbli, stimabilo?), A. Dama, Caius, Cristian Dima, Geanina Lisandru, -X-, g1b2i3, Nea Costache, Noaptea iguanei, Dan, Carmen Negoită, Alex Mazilu, Simion Cristian, Silavaracald.
17/08/2010
Strumfita în rochie de mireasă
Nu stiu de ce o postare de pe un blog poate să înduioseze. Trei-patru vorbe scrise de cineva cu care nu te-ai întâlnit niciodată si, probabil, nici n-o să te întâlnesti, pot să-ti facă ziua (sau măcar minutul) altfel. Cert e că, pe mine vestea că autoarea Dianei se mărită m-a înduiosat. Îi urez casă de piatră si să fie fericită si o povătuiesc să se bucure de clipă si să nu-si piardă vremea cu detalii organizatorice.
UPDATE. Laura Driha mă trage de urechi, si merit asta, că n-am zis nimic atunci când a anuntat ea că se va mărita. Pur si simplu, mi-a scăpat. Mea culpa! Citind azi anuntul, mi-au dat lacrimile. Nu-s nici pe departe un tip plângăcios, dar m-a emotionat cum a descris momentul:
Cerere în căsătorie
Pe plajă, în mijlocul zilei. Fără masă pompoasă. Şi fără să mă înec cu inelul din prăjitură. Aveam noi o cărţulie, i-o dădusem eu cadou de ziua lui. Citeam din ea de zilele noastre Şi mi-a zis că vrea să citim. Şi imi zice: „Dar pentru poezia asta trebuie să mă aşez.” Şi se pune în genunchi. În ambii genunchi. În faţa mea… Am crezut că mor. Mi s-au înmuiat picioarele… Nu mă puteam gândi decât la faptul că azi am venit în balerini în loc de tocuri şi cum naiba mi-o sta părul la vântişorul de pe plajă. Şi am zis DA.
Asa-i că e un PA extraordinar?
16/08/2010
De ce s-au născut?
Poate cea mai teribilă ştire e cea despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti. E şocant!
Nu ştiu cauza, dar totul are legătură, cu siguranţă, cu starea precară a spitalelor din România, cu sistemul sanitar deplorabil. Ştiţi, cu toţii, că e aşa. Altceva vreau să spun. Ştiu că nu e treaba mea să înţeleg Planul, dar nu ştiu pentru ce s-au născut puii ăia de om… Nu vreau să mă gândesc nici la ceea ce e în sufletul părinţilor, care se vor fi bucurat că, iată, sunt părinţi.
Şi încă ceva care mă cutremură: oare care e şansa ca identificarea nou-născuţilor să fie sigură 100%?
16/08/2010
Ploaie de dimineaţă
Azi dimineaţă m-a trezit ceva ca o ploaie. Ce bine că plouă, mi-am zis, şi mi-am înfundat mai bine capul în pernă. Dar ploaia era prea zgomotoasă şi fereastra prea deschisă. Şi ce ploaie cu soare! Da, soarele se strecurase deja printre blocuri (nu mă întrebaţi cum).
Era 7.45 şi nu mi-a luat, totuşi, prea mult până să-mi dau seama că, în realitate, erau doi muncitori de la spaţii verzi care „plouau”. Oamenii se găsiseră, la ora aia, să tundă iarba din faţa blocului (stau la bloc) cu cele mai zgomotoase maşini din lume.
Acum e ora 8.15, s-a făcut deja cald şi, fireşte, linişte. Muncitorii de la spaţii verzi s-au topit.
16/08/2010
„Dreptate” prin nedreptate. Cazul CFR Cluj
Arbitrajul lui Crăciunescu jr. în meciul CFR – Astra (Digisport) a fost penibil.
A dat cartonaş galben pentru simulare unui jucător care a fost scos de pe teren, accidentat, după faza în care „a simulat”. N-a acordat penalty pentru CFR, deşi faultul s-a văzut de la Bucureşti.
Tot la Bucureşti aud în jurul meu că „se face dreptate”. Vezi, Doamne, CFR a câştigat campionatul cu ajutorul arbitrilor, aşa că „e foarte bine că, acum, echipa e furată de arbitri”. Oameni care, altfel, par zdraveni la cap sunt gata să îmbrăţişeze ideea dreptăţii făcute prin nedreptate.
Atenţie, însă: joaca de-a principiile e dăunătoare, fie că e vorba despre politică, familie sau fotbal!
NOTĂ. Asta e tableta TV de azi.
12/08/2010
Puiul tatii
11/08/2010
Cele mai bune filme românesti
Am revăzut, aseară, Filantropica. Am făcut-o cu mare plăcere. Filmul mi-a plăcut si aseară, chiar dacă am descoperit mici stângăcii, legate de plauzibilitatea (100% a) povestii – dar filmul nu trebuie să redea realitatea si gata, iar exagerările sunt, uneori, necesare.
Mi-a plăcut jocul lui Mircea Diaconu, vocea (sic!) lui Nae Caranfil, jocul lui Vizante si, desigur, rolul făcut de Gheorghe Dinică. Am si râs.
Apoi mi-am amintit că am citit recent despre un top al celor mai bune 10 filme românesti, asa cum au fost ele alese de Asociatia Criticilor de Film. Topul era prezentat încă din anul 2008, când la el contribuia si Uniunea Cineastilor din România.
Dar am si eu un top! Iată-l:
1. Restul e tăcere (Nae Caranfil, 2008)
2. Actorul si sălbaticii (Manole Marcus, 1975)
3. California Dreamin’ (Cristian Nemescu, 2007)
4. Filantropica (Nae Caranfil, 2002)
5. Balanta (Lucian Pintilie, 1992)
6. Cel mai iubit dintre pământeni (Serban Marinescu, 1995)
7. 4 luni, 3 săptămâni si 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
8. Glissando (Mircea Daneliuc, 1984)
9. Operatiunea Monstrul (Manole Marcus, 1976)
10. Morometii (Stere Gulea, 1988)
As mai fi putut trece si Nemuritorii (Sergiu Nicolaescu, 1974) – în special pentru muzică sau A unsprezecea poruncă (Daneliuc, 1991)
Fie aceasta o leapsă pe care mi-ar plăcea s-o preia cât mai multi (e la liber).
Le atrag, totusi, atentia, următorilor: -X-, Alex Mazilu, alsosprachzamolxis, Geocer, Ionut, LeeDee P., Leo, Gabriela, Carmen, Andrei, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Flavius, Geanina, cristinutza, Serafim, Strumfita, Vania, Andi Bob, A.Dama, Anamaria si, desigur, Caius.
10/08/2010
Articolul 1.148
Am ratat momentul articolului cu nr. 1.000… Mi-am propus atunci să fac tam-tam când îl voi posta pe cel cu nr. 1.111. Am ratat si acest moment. Deh.
Asa că fac show cu articolul 1.148 (ăsta de acum). De ce nu?
Iată câteva date:
– Am pornit acest blog în data de 4 ianuarie 2009, la ora 15.02.
– Primul articol s-a numit „Hello, words!” (era by default 😉 )
– Cel mai citit articol: 82 de cuvinte despre mine: 2.385 de citiri. NOTĂ: Home page-ul a avut 62.226 vizualizări, dar ăsta nu se pune
– Alte articole foarte citite: PA-uri (2.310), Servesc patria. Cafea, niste tigări, ceva (2.044), 24 de PA-uri (2.019) si Muzeul satului (1.858) – constat că nu i-am răspuns nici acum lui Cristian Lisandru la un comentariu făcut atunci. Ce idiot sunt!
– Primul comentariu i-a apartinut lui Mihnea Mărută (care nu s-a gândit încă să mă treacă la el în blogroll 😛 ). Zicea Mihnea, încă de atunci: ”Deja sunt fan al PA-urilor Sunt onorat să fiu unul dintre primele două nume din blogroll-ul tău. Succes!”
– Au fost, în total, 14.056 comentarii
– Au fost 918 comentarii spam protejate de Akismet.
– Există 7 cele mai necitite articole (au doar câte 3 citiri): drum-facsimil, ieri (o poezioară care mie-mi place), ninsoarea cocorilor, Pregătire psihologică (si versurile astea îmi plac, mă amuză, mă binedispun), Obiectivul de cercei (asta chiar a fost o postare simpatică!), târziu e (acest poem e inclus si în cartea mea) si deocamdată dimineata-facsimil (o altă poezie la care tin).
– Cei mai multi cititori: luna decembrie 2009 (45.785). Nu găsesc acum cea mai citită zi, dar stiu că era în urmă cu un an (vreo 1.500, cred). UPDATE. Am găsit-o: 20 decembrie 2009 (două articole, un miniPA si ceva despre revolutie), 2.470 afisări.
– Cei mai multi referenti: de la Gabi (3.431), Dan, care a avut amabilitatea să facă un interviu cu mine (2.576), Naivul (1.735), cell61, de care mi-e dor (1.699), Cristina Airinei (1.178), Anca (811), Lord D’If, care n-a mai apărut de muuuult (729), Lady A (575), Simion Cristian (524) – adică, practic, unii dintre cei mai activi participanti ai concursurilor de proză arhiscurtă.
– Alături de ei, dar nu în ultimul rând, sunt referentii polimedia/fain, unde e de petrecut.
– De aici, cel mai mult s-a clickuit la Gabi (374), la Naiv (310), la cell61 (296), dar si la LePetitPrince (296), Ioan Bistriteanu (226), pe polimedia, la Vania (124), Anca (115), pe Blogul Grupului Pahico (117), la Leo (103 + 78, vechi si nou), Paul Gabor (102), Cristian Lisandru (100), Andi Bob (96), ajnanina (83 + 54), Fumi (78), Roxana (74), starsgates (74), Caligul (66+63), Mihnea Mărută (64), terorista (62), Fiul (56), Adi Dobre (55), hobbitul (55), La coltu străzii (52), LeeDee P. (52), Emilia, Eugen Evu (50), Liana (48), -X- (47), Incertitudini (44)
– Ultimele cifre sunt legate de celebrii termeni ai motorului de căutare, astfel: calin hera (1.244), muzeul satului (1.006), pozitii sexuale legendare (712), muzeul satului bucuresti (561), predica la cununie (521), pa-uri (483), , calin hera blog (275), poezii (265), pe ce mana se poarta bratara (221), flori (219), predici la cununie (200), retezat (175)
Noa, am vrut să mai spun câteva lucruri destepte, dar m-a secat „documentarea”… Pe data viitoare.
04/08/2010
Ajutor de la oameni pentru un copil de preot
Am primit, vă supun atentiei:
Siluan are 5 luni si este al treilea copil al unei familii de preot ortodox (taticul lui Siluan, George Bota, este preot la Tohanul Vechi II, biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”).
La Clinica din Salzburg, Siluan a fost diagnosticat cu ciroza si hipoplazie a cailor biliare. Ficatul lui il mai ajuta sa traiasca o luna de zile. Deci, are nevoie urgenta de transplant de ficat. Donatorii vor fi parintii lui, in functie de rezultatul analizalor de compatibilitate. Operatia costa 100.000 de euro si se va face la Clinica din Innsbruck. Rugamintea mea de dragoste si comuniune crestina se adreseaza tuturor celor care il pot ajuta cu rugaciune si financiar.
Pentru aceasta, puteti face donatii la:
Unicredit Tiriac BankSucursala Brasov MuresenilorTitular: Bota George LaurentiuSwift BACXROBUCont EURO: RO74BACX0000005005204320Cont RON: RO81BACX00000050052044000Va multumesc pentru dragoste si ajutor in Domnul nostru Iisus Hristos.Găsiti aici detalii despre starea lui Siluan (vor fi postate în curând şi actele medicale).
Va multumesc,
Adriana
02/08/2010
Nu încercati asa ceva acasa
Mă refer la a parcurge, in tara, 3.500 de kilometri cu masina, in aproape trei saptamani. Nu că n-ai ce vedea. Ai. Dar dacă vrei să faci vreo economie, trebuie să te gandesti că, la un asemenea traseu, se pune la socoteala si cheltuiala cu benzina. Atentie si la pretul sucurilor cumparate de la benzinarii!
Aceste randuri sunt doar un pretext ca sa va spun ca m-am întors. Am fix 376 de fotografii în aparat (tocmai le-am descarcat), cateva zeci de pagini scrise de mână si poftă.
Folosesc aici o fotografie făcută de prietenul meu Ciprian Iancu (atentie, e o fotografie făcută din masină! Acest gen va prinde aripi 😉 ). Înfătisează Dealul Uroiului, de lângă Simeria, probabil dealul meu preferat (în afară de cel de la Horezu, despre care am scris si o poezie 😉 ).
23/07/2010
Dragilor,
Sunt plecat cateva zile si m-a tradat „conexiunea”. Ceea ce ma enereveaza. Am o gramada de marfa proaspata…
12/07/2010
Dor de vuvuzele
Recunosc, aici şi acum, că am greşit atunci când am presupus că, după acest Campionat Mondial, românii vor adopta melodia şi dansul „Waka-Waka”, aşa cum au făcut-o cu Macarena sau cu stupidul Dans al Pinguinului. Am crezut, am şi scris asta, că nunţile, botezurile şi alte chermeze, vor avea momente speciale „Waka-Waka”.
Ei, bine, m-am înşelat. Am subestimat muzica vuvuzelelor. Dacă acest Campionat Mondial va rămâne cu ceva în conştiinţa oamenilor (şi aici nu mă refer neapărat la microbiştii atenţi la schemele tactice ale Ghanei, una dintre cele mai frumoase echipe), acel ceva va fi momentul vuvuzelelor. Nu cunosc altă exprimare culturală contemporană capabilă de un impact mai puternic.
Amintiţi-vă ce vă spun atunci când veti privi primul meci anost din Ligă 1, cu tribune dezolnat de goale.
10/07/2010
Ala bala Portocala (iaca, vine si finala)
Am văzut sfertul de finală Olanda-Brazilia în Bucureşti, pe o terasă din Dristor, la o plasmă cu diagonală mare, cum sunt acum peste tot. Cel mai mult m-a impresionat un domn de vreo 35 de ani de la o masă alăturată, care era împreună cu soţia şi cu o doamnă mai în vârstă (probabil soacra). Ei, bine, omul a stat băţ, cu spatele la plasmă, chiar şi atunci când Robben Sneijder* a dat gol cu capul. „Ce bărbat e ăla?”, m-a întrebat colegul meu de suferinţa (ţineam amândoi cu Brazilia).
În weekend, cred că până şi acel bărbat, care cred că a fost pus înadins cu spatele la plasmă!, va scăpa cumva de nevastă şi de soacră, îşi va lua o bere rece şi va urmări atât finala mică (cred că Germania va câştiga, totuşi, chiar dacă vor juca multe rezerve), cât şi marea şi inedita finală Olanda-Spania.
De data asta, carcatiţa Paul poate greşi, aşa că nici nu mai contează ce pronostic va fi dat. Important e că Olanda va juca în portocaliu (ca echipă „gazdă”), deci va avea un atu. A, şi a câştigat tot până acum 😉
NOTĂ. Chestia asta a fost si Tabletă TV, azi. Sincer, nu stiu dacă Olanda va câstiga într-adevăr si nu stiu dacă m-as bucura, oricine va câstiga finala. Dar mă astept să văd fotbal.
* Noroc că mi-a atras atenţia Moş Călifar. E drept că a făcut două-trei glume proaste cu ocazia asta (şi i-au cântat în strună câţiva postaci de-ai lui), dar eroarea mea rămâne. Ceea ce regret.
09/07/2010
Kramer, când nu e în „Seinfeld”
Am văzut recent, pe TV 1000, un film din anul 1994, „Nişte unchi trăzniţi”/”Unstrung Heroes”.
Primul lucru care m-a atras a fost atmosfera (acţiunea e plasată la mijlocul secolului trecut, în SUA). Apoi l-am văzut pe John Turturo (soţul unei femei bolnave de cancer – Andie Mac- Dowell, frumoasă ca de obicei).
Eram deja decis să rămân la televizor când a apărut Kramer! Michael Richards şi-a făcut intrarea exact ca în „Seinfeld” şi, în primele secvenţe, a jucat de parcă ar fi fost în celebrul serial (filmul a fost făcut în timp ce Richards lucra pentru sezonul 5 din „Seinfeld”).
Am fost niţel dezamăgit, bănuindu-l de manierism. Dar, treptat, Richards a demonstrat că e actor, făcând un personaj (Danny Lidz) coerent, dramatic, complex. De văzut!
PS Asta e Tableta TV de azi.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 