Recunosc, aici şi acum, că am greşit atunci când am presupus că, după acest Campionat Mondial, românii vor adopta melodia şi dansul „Waka-Waka”, aşa cum au făcut-o cu Macarena sau cu stupidul Dans al Pinguinului. Am crezut, am şi scris asta, că nunţile, botezurile şi alte chermeze, vor avea momente speciale „Waka-Waka”.
Ei, bine, m-am înşelat. Am subestimat muzica vuvuzelelor. Dacă acest Campionat Mondial va rămâne cu ceva în conştiinţa oamenilor (şi aici nu mă refer neapărat la microbiştii atenţi la schemele tactice ale Ghanei, una dintre cele mai frumoase echipe), acel ceva va fi momentul vuvuzelelor. Nu cunosc altă exprimare culturală contemporană capabilă de un impact mai puternic.
Amintiţi-vă ce vă spun atunci când veti privi primul meci anost din Ligă 1, cu tribune dezolnat de goale.
Dor de vuvuzele
Ala bala Portocala (iaca, vine si finala)
Am văzut sfertul de finală Olanda-Brazilia în Bucureşti, pe o terasă din Dristor, la o plasmă cu diagonală mare, cum sunt acum peste tot. Cel mai mult m-a impresionat un domn de vreo 35 de ani de la o masă alăturată, care era împreună cu soţia şi cu o doamnă mai în vârstă (probabil soacra). Ei, bine, omul a stat băţ, cu spatele la plasmă, chiar şi atunci când Robben Sneijder* a dat gol cu capul. „Ce bărbat e ăla?”, m-a întrebat colegul meu de suferinţa (ţineam amândoi cu Brazilia).
În weekend, cred că până şi acel bărbat, care cred că a fost pus înadins cu spatele la plasmă!, va scăpa cumva de nevastă şi de soacră, îşi va lua o bere rece şi va urmări atât finala mică (cred că Germania va câştiga, totuşi, chiar dacă vor juca multe rezerve), cât şi marea şi inedita finală Olanda-Spania.
De data asta, carcatiţa Paul poate greşi, aşa că nici nu mai contează ce pronostic va fi dat. Important e că Olanda va juca în portocaliu (ca echipă „gazdă”), deci va avea un atu. A, şi a câştigat tot până acum 😉
NOTĂ. Chestia asta a fost si Tabletă TV, azi. Sincer, nu stiu dacă Olanda va câstiga într-adevăr si nu stiu dacă m-as bucura, oricine va câstiga finala. Dar mă astept să văd fotbal.
* Noroc că mi-a atras atenţia Moş Călifar. E drept că a făcut două-trei glume proaste cu ocazia asta (şi i-au cântat în strună câţiva postaci de-ai lui), dar eroarea mea rămâne. Ceea ce regret.
Trei chile de brazile
Există adunături, circari, echipe de fotbal si formatii de artisti. Brazilia face parte din ultima categorie. Nu stiu ce le pun ăia în aer, dar le pun ceva. De când lumea, parcă, Brazilia scoate pe bandă rulantă tone de fotbalisti de prima mână. Artisti. Nu stiu dacă Brazilia va câstiga acest Campionat Mondial. Au fost si altele în care a încântat dar n-a triumfat. Parcă nici nu mai contează. Pur si simplu, e o bucurie să vezi un meci de fotbal al Braziliei. Primul Campionat Mondial de fotbal la care Brazilia nu va participa nu va mai fi deloc.
Pentru istorie, arăt aici pagina de pe fifa.com dedicată meciului Brazilia – Chile 3-0. Ceea ce mă farmecă e faptul că acesti meseriasi reusesc să dea trei boabe fără să dea impresia că se strofoacă prea tare pentru asta.
Ironic. De la Hurst la Lampard
Ironic: Anglia devenea campioană mondială acasă, în 1966, când a dat un gol care n-a fost gol (Hurst, într-o finală cu Germania, 4-2), si este eliminată acum, după 44 de ani, de Germania (1-4), după ce a înscris un gol valabil (Gerrard Lampard) , nevalidat de arbitru. Cum se întoarce roata.
„Mi-am dat seama că mingea a fost după linie şi cred că felul în care m-am comportat l-a păcălit pe arbitru care a crezut că balonul nu a trecut de linie. Ar fi trebuit să fie gol pentru Anglia. Probabil au fost doi metri” Neuer, portarul Germaniei.
„Acela a fost un gol. Este o ruşine” (Jurgen Klinsmann, fost selectioner al Germaniei.
UPDATE. Nu credeam că vor fi erori de arbitraj monumentale la acest CM, după cum se arbitrase în grupe. Dar ofsaidul din care argentinienii au dat al doilea gol a fost cât caru’. Stiu, Argentina ar fi câstigat oricum. Ei, si?
„Arbitrul a influenţat meciul. Rosetti a greşit grav, dar nu se poate spune că Argentina a câştigat datorită acelei erori de arbitraj”, Maradona, selectioner Argentina.
Franta, această Coree de Nord a fotbalului european
Nu prea sunt multe de adăugat în minutul 6 al reprizei a doua a meciului Africa de Sud – Franta. Cocoseii galici sunt groggy, la fel ca ieri, nord-coreenii. Dar, mai degrabă, joacă fără să vrea să câstige. Disensiunile din lot, ca să folosesc un eufemism, au fost mai profunde decât se credea. Adineauri, sud-africanii au tras în bară după o fază miunată, înc are apărătorii centrali ai Frantei au fost jaloane. Phii!
Am văzut live CM din Argentina 1978
Gândurile românesti ale lui Alvaro Pereira
Ăsta e fotbalist, le spunea Ioan Andone, admirativ, unor cunoscuti după primul antrenament la care l-a avut la dispozitie pe uruguayanul adus la CFR Cluj.
Curând, alcătuia echipa CFR-ului care câstiga campionatul pornind de la Pereira, fundasul stânga cu buza de jos lăsată, cu alergare elegantă si sut năprasnic. Era vremea în care priveam încântat meciurile CFR-ului si incursiunile uruguayanului.
Apoi, Paszkany a făcut o mare afacere, vânzându-l pe Pereira la FC Porto… Ca simplu microbist, mi-a părut rău că nu-l voi mai vedea des si bine pentru că meseriasul intra în lumea bună. A fost, probabil, cel mai bun fotbalist străin care a jucat vreodată pentru o echipă din România.
M-am bucurat să-l văd titluar la Campionatul Mondial din Africa de Sud, iar aseară m-am bucurat cu atât mai mult când le-a dat gol gazdelor.
Am găsit în click.ro un interviu (în limba română!) cu Pereira, din care citez: „… Urmăresc pe internet ce se întâmplă în România. Datorez mult campionatului vostru. Clujul m-a făcut mare, ca să zic aşa. Dacă nu jucam cu CFR în Liga Campionilor nu ajungeam la Porto şi probabil nu eram titular nici în echipa naţională. Le sunt recunoscător celor de acolo, patronului, preşedintelui, tuturor. Transmite-le salutări din partea mea. Au fost oameni cu mine.”
Si o descriere la cald a vuvuzelelor: „Parcă joci într-o sală cu toate uşile închise în care cântă un aparat de radio care nu-şi găseşte postul.”
Pele sau Maradona? Deci, Ozil
O impresie generală după prima serie de meciuri din grupele CM din Africa de sud: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mizez, în continuare pe o finală Germania-Italia, câstigată de cei din urmă.
De ce? Germania pare să aibă cea mai robustă echipă si pare să joace cel mai frumos fotbal. Iar Italia este în grafic: a început foarte prost, dar a reusit să egaleze în meciul cu Uruguay. Va creste de la meci la meci, va juca în general urât si va triumfa în finală în ciuda cursului jocului.
Mi-au mai plăcut Coasta de Fildes, Ghana, Anglia, SUA (în special pentru dăruirea specifică copiilor mari!) si Coreea de sud. Din punctul meu de vedere, Argentina a jucat frumos. La fel, Brazilia (mă aflu printre cei convinsi că Maicon a vrut să suteze pe coltul scurt, cu ristul exterior!). N-am văzut meciul Olanda-Danemarca.
Marile dezamăgiri de până acum, în ordine: Serbia si Franta.
În fine, echipa României, asa cum arată acum, ar fi putut fi ciuca bătăilor, dacă, printr-un miracol, s-ar fi calificat. Tot asa cum ar fi putut face o figură acceptabilă, cu putin noroc. Diferenta dintre a fi sau a nu fi la CM e enormă, ca impact, si minimă, raportat la valoarea echipelor.
P.S. Mai jos, Tableta TV de joi
Pele la muzeu, Maradona la HBO
Mai toată lumea priveste cu îngăduintă meciul dintre Pele și Maradona. Cum întrebarea „Care a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor?” nu are încă un răspuns limpede, cei doi se contrează unul pe celălalt pe unde se prind. Alaltăieri, Pele l-a taxat pe Maradona (după succesul neconvingător al Argentinei asupra Nigeriei). Ieri, „Butoiasul atomic” a trimis „Perla neagră” la muzeu. Azi, Pele abia asteaptă ca Argentina să aibă probleme cu Coreea de Sud, măcar atât cât a avut Brazilia cu Coreea de Nord. Cu Pele si ai lui la muzeu si cu Maradona la HBO (azi, de la 20.00, în regia lui Kusturica), campionii la fotbal pare a fi în altă parte: priviti, de exemplu, echipa lui Joachim Low, Germania!
All White’s vs. vuvuzelele parlamentare
TVR a făcut alegerea corectă: a transmis live dezbaterile la motiunea de cenzură numai până când a început meciul Slovacia – Noua Zeeleandă, apoi s-a mutat în Africa de Sud. Acolo unde echipa de fotbal a Noii Zeelande (o glumă proastă dacă o compari cu cea de rugby, All Black’s) n-a strălucit deloc în meciul cu Slovacia, dar a obtinut un punct în prelungiri. Nici slovacii n-au arătat mai nimic, dar ambele echipe sunt acolo unde se dă ora exactă în fotbal (în vuiet de vuvuzele). Echipa României ascultă vuvuzelele la TV. Vorbim despre echipa de fotbal. Căci echipa politică a avut parte de „vuvuzele” de toate culorile în parlament. De tiuit, tot urechile telespectatorilor tiuie…
UPDATE. Am asteptat destul de nerăbdător meciul Portugalia – Coasta de Fildes. A fost un meci acceptabil spre bun, din care nu retin decât bara lui C. Ronaldo, cartonasul galben al lui C. Ronaldo si centrarea din 7 m a lui Drogba, care ar fi trebuit să tragă pe coltul scurt. A, si cornerul stupid din ultimele secunde, când ivorienii trebuia să arunce mingea în careu, nu să bată scurt 😉
Maşina de ucis a lui Joachim Low
După ce am privit liniştit victoria Sloveniei asupra Algeriei (muuult mai liniştit decât spectatorul de lux Zinedine Zidane) şi amuzat-admirativ triumful Ghanei asupra sârbilor (o amintire tristă a marii echipe din trecut), mi-a fost dat să văd o maşină de ucis. Panzerul german a lovit scurt, precis, fermecător. Nu vă grăbiţi să spuneţi că adversarul le ştie mai bine cu cangurii şi bumerangurile! Văd Germania în finală în pas de defilare.
Fotbal sub vuvuzele
Am văzut câte ceva din meciurile de până acum şi un meci cap-coadă.
Mi-e ciudă că n-am pariat pe Coreea de Sud, aşa cum am avut de gând la un moment dat. M-am bucurat să-l văd pe preferatul meu de la ex-CFR Cluj, Alvaro Pereira, în meciul cu Uruguay-Franţa, care a jucat aşa cum mi-l aminteam de vremea vişinie. Mi-a plăcut Tshabalalala – pariez că va juca în Europa la toamnă (în Franţa, aş zice).
Cred că Argentina îşi păstrează şansele mari, chiar dacă n-a strălucit cu Nigeria. A dat impresia de forţă şi măiestrie, în orice caz.
În fine, am văzut cap-coadă, cu două halbe de bere, Anglia-SUA, pe o terasă din Dristor. Cred că a fost cel mai bun meci al CM – de până acum. Am observat că mai degrabă am ţinut cu Anglia, dar nu m-au supărat nici golul stupid luat de Green, nici scorul egal final.
În rest, mă căpiază (sic!) vuvuzelele ălea (la toamnă vor răsuna şi în Liga 1, sunt sigur!) şi faptul că ăştia de la TVR nu coboară ambianţa ca să se audă şi comentariile. Dar cred că atmosfera e super şi cred că e haios să joci sub aşa un zgomot.
PS Am scris sâmbătă despre Waka Waka. Nu reiau aici, las doar linkul.
Fotbal în Africa de Sud!
Azi începe.
Prietenii de la google au marcat momentul.
În fine, iată şi melodia oficială, Waka-waka (Shakira)
Dacă mă întrebaţi pe mine, nu-mi place şi mi-e teamă că va ajunge să mă enerveze, c-o s-o aud până la saturaţie în următoarea lună. Dar clipul e relativ ok.
În ceea ce mă priveşte, prevăd o finală Italia-Germania.
P.S. În atenţia cititoarelor mele: nu, n-o să vă asasinez cu postări despre fotbal nici măcar în timpul C.M. 2010. Dar azi începe! 😉
Călin Hera. PA-uri şi mirări 