Vedere din București. Foto: Călin Hera
Mă fascinează băncile, și nu de ieri, de azi. Nu, nu mă refer la BCR, BRD, OTP, CEC, ING ș.a.m.d.
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Fiecare are un top al apusurilor de soare. Fiecare om care a văzut vreodată, care s-a oprit nițel să se uite măcar o dată, cum soarele trece dincolo de linia orizontului. Sincer, nu cred că există apusuri de soare urâte. Ca și răsăriturile de soare, spectacolele naturii au în ele ceva sublim și gata. Prin urmare, nu fac un clasament propriu-zis, doar vă arăt un pic – un pic din ceea ce am văzut eu în weekend pe malul mării. Negre.

Munții Retezat. Cai pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai. Lângă lacul Bucura, sub Curmătură. Foto cu telefonul: Călin Hera
Ziua Cârtiţei (Groundhog Day, 1993) este un film la care m-am uitat mereu şi mereu cu plăcere. În film este vorba despre un prezentator al emisiunii meteo trimis să facă un reportaj de la un festival local prilejuit de apariţia la lumina zilei a unei rozătoare care iese din hibernare în aceeaşi zi, an de an. Localnicii folosesc acest pretext ca să spună cum va fi vremea, în funcţie de apariţia rozătoarei, şi să-i tragă un chef straşnic. Pentru prezentatorul meteo e, deja, o plictiseală, fiindcă mai făcuse transmisii asemănătoare şi în anii precedenţi, patru la număr. Atât că, de data asta, i se întâmplă ceva ciudat: dimineaţa se trezeşte în ziua de ieri, a Cârtiţei, ale cărei întâmplări le repetă apoi, la nesfârşit. Ceea ce e amuzant o vreme, pentru că îi permite să facă mici modificări în program, în propriul avantaj (găsiţi trailerul filmului mai jos).
Treceam. Oarecum cu grabă, oarecum mirându-mă că e toamnă, minunându-mă. Îmi plac culorile toamnei, nu mă satur de ele. Îmi plac şi atât. Mi-ar fi plăcut să mă nasc toamna. M-am născut toamna. Azi e toamnă. Îmi plac şi băncile. Am o slăbiciune pentru ele. O bancă de toamnă este, deci, un lucru căruia nu îi pot rezista*.
Ştirea că NASA a găsit pe Marte apă lichidă (e drept, cam sărată) reprezintă probabil descoperirea secolului. Este nevoie oare de un argument mai bun care să demonstreze cât de importantă e apa noastră cea de toate zilele? Depinde la ce te raportezi.
Un drum la piaţă, toamna-dimineaţă, nu strică. Dimpotrivă. Te umple de sentimente, mirosuri plăcute de struguri copţi, de gusturi (căci nu poţi să nu guşti), îţi umple sacoşele. O punguţă cu hrean, una cu ţelină cu frunze, o punguţă în care înghesui paie de mărar lungie, din acelea care lasă seminţe peste tot, îţi umplu tot ceea ce nu era umplut.

Vedere din Craiova. Zonă pietonală în centrul vechi, noaptea, cu umbrele luminoase. Foto cu telefonul: Călin Hera
Întâmplarea a făcut să stau mai multe zile în Craiova în ultima vreme. Așa am ajuns prin centrul orașului și am rămas paf în fața atâtor clădiri frumoase și mă refer aici atât la palate cât și la case simple, cu unul sau cel mult trei caturi, străzi pietonale, parcuri, lumini fermecătoare dând nopții craiovene un aer plăcut, foarte plăcut. Și treceri de pietoni 🙂

Vedere din București. O „aureolă boreală de Berceni”, văzută în zona Apărătorii Patriei. Foto cu telefonul: Călin Hera
Din capul locului spun că titlul e o mică exagerare, dar pur și simplu nu am știut cum să îi spun acelui apus de soare din seara de 19 septembrie 2015, văzut din sudul orașului, zona Apărătorii Patriei.

Vedere din București. Apus de soare văzut de la ultimul etaj al unei școli. Foto cu telefonul: Călin Hera
Cunosc copii bucuroși că a început școala. Cunosc copii triști că s-a terminat vacanța. M-am gândit la fiecare categorie de copii atunci când am fotografiat acest apus de soare, văzut de la ultimul etaj al unei școli bucureștene.

Munții Retezat. Indicator turistic spre vârful Retezat, aflat lângă lacul Bucura. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Era o frumoasă zi de primăvară. M-am oprit pe o bancă. O fetița de cel mult un an și jumătate scormonea cu mânuțele prin pământul negru. Maică-sa o lăsa să se murdărească, să simtă pământul. A oprit-o doar atunci când a vrut să guste.