Am informaţii precise că se apropie sfârşitul anului şcolar şi că unele clase (grupa pregătitoare-clasa zero, ciclul primar) pregătesc serbări. Ştiu şi că nu mai prea sunt la modă serbările în care se recită otova poezioare, apoi doamna educatoare/învăţătoare pune muzică, copiii cântă peste melodia înregistrată, impulsionaţi de „doamna”, apoi recită iar, părinţii aplaudă, fac poze, se uită la ceas, etc. Cred că mai instructive şi funny ar fi 4-5 scenete (amuzante, eventual cu tâlc) în care copiii să joace nişte roluri.
În această idee, propun un text. Am adaptat o poveste scrisă pentru copiii mei, în urmă cu câţiva ani. Dacă îi foloseşte cuiva, poate s-o descarce şi s-o ducă la serbare,cu rugămintea de a menţiona de unde o are şi dacă nu cer prea mult, de a-mi spune dacă/unde/când a fost folosită.
Aşadar:
Păcăleala şi minciuna
de Călin Hera
Roluri:
POVESTITORUL
PĂCĂLEALA
MINCIUNA
FETIŢA CU BUBURUZE
DOAMNA DE LA PARTER
Două fetiţe se joacă – sar coarda, joacă An-tan-te. La un moment dat, apare o a treia fetiţă, îmbrăcată cu o rochiţă albă, cu buburuze/buline roşii.
POVESTITORUL: Erau două fetiţe. Prietene bune. Pe una o chema Păcăleala, pe cealaltă Minciuna. Erau vesele. Într-o zi, a venit la ele o altă fetiţă, să se joace.
PĂCĂLEALA: Ia uite, ai o buburuză pe frunte, o să ţi se urce pe nas!
Fetiţa cu buburuze se sperie, duce mâna la frunte. Celelalte două râd.
PĂCĂLEALA: Te-am păcălit/cu nasu’ prăjit!
Acum râd toate cele trei prietene.
POVESTITORUL: Zi de zi, cele trei prietene se distrau cât era ziua de lungă. Într-o după-amiază, se jucau cu mingea între blocuri.
La un moment dat, Minciuna aruncă mingea cu putere. Mingea izbeşte fereastra unei vecine. Fereastra se sparge. Zgomotul se aude puternic.
DOAMNA DE LA PARTER (furioasă): Cine mi-a spart fereastra?
Fetiţele sunt speriate.
MINCIUNA (arată spre prietena cea nouă): Ea a spart-o.
DOAMNA DE LA PARTER: Să vă fie ruşine! Ar trebui să chem poliţia. Părinţii voştri să vină să-mi cumpere altă fereastră!
Vecina pleacă, bombănind. Cele trei prietene rămân singure, triste.
FETIŢA CU BUBURUZE (plânge): De ce ai dat vina pe mine?
PĂCĂLEALA (către Minciuna): A fost foarte urât din partea ta.
MINCIUNA (se dezvinovăţeşte): Dar şi tu ai zis un neadevăr atunci când i-ai spus că are o buburuză pe frunte.
MINCIUNA: Da, dar am râs atunci, ne-am distrat.
FETIŢA CU BUBURUZE: Am râs şi eu. Ea nu a făcut nimic rău, am ştiut toate trei că e o glumă. O păcăleală.
Fetele se despart. Păcăleala şi Fetiţa cu buburuze se joacă împreună, sar coarda, joacă An-tan-te. Minciuna rămâne singură, într-o margine a scenei.
POVESTITORUL: De atunci, nimeni nu a mai vrut să fie prietenă cu Minciuna. În schimb, Păcăleala şi Fetiţa cu buburuze au rămas prietene până în ziua de astăzi. Râd mereu, sunt vesele. Am uitat să vă spun, pe fetiţa îmbrăcată în rochiţa cu buburuze o chema Gluma.
Puteţi descărca sceneta în format pdf. Click aici.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 