Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor*, în pauza mare. Eram printr-a şaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la mate-fizică, pe câţiva ne-au mutat cu orele la Liceul Sanitar. Veneam la Mate-fizică peste garduri sau pe trotuar (mai rar), pe lângă Judecătorie, doar la orele de fizică şi de chimie – pentru laboratoare.
În pauza mare ne făcusem un obicei: mergeam la alimentara din piaţă, de unde cumpăram câte o sticlă de sana rece (da, era la sticlă!) şi un baton de 1 leu, cu mac. La gâtul sticlei se forma un dop de smântână pe care îl deranjam un pic cu vârful batonului (cornurile de 25 de bani, albe, în formă de semicerc, erau ideale pentru această operaţiune). Pur şi simplu savuram gustarea; simpla amintire îmi lasă gura apă.