Dintr-o suflare

Era măricel, făcuse deja primii paşi (mergea binişor), vorbea de timpuriu, alcătuia propoziţii, ştia, în orice caz, să ceară mâncare, apă, să spună că-i place un lucru sau că nu-i place altul, în fine, era un băieţel dezvoltat normal, cu o copilărie fericită, care râdea frumos, cu gropiţe în obrăjori (avea un râs molipsitor) şi, totuşi, uneori, fruntea i se încrunta, ochii i se umpleau de lacrimi, vocea i se gâtuia, dar tot nu reuşea să-l strige pe taică-său, pur şi simplu nu putea pronunţa dintr-o suflare „Soţul mamei copilului!”.

Notă. 

Acesta este un text de proză arhiscurtă scris pentru concursul Codul bunelor mamifere, etapa Soţul mamei copilului.

4 Responses to “Dintr-o suflare”

  1. 3 in 1 „Dintr-o suflare”

    ADAM (1414)
    MAMA(4141)
    DADA(4141)

    1.Ce a fost mai intai ?1 sau 4 ? ADAM sau EVA ? Moartea sau Viata ? Lumina sau Intunericul? „Flacara Rosie” sau „Flacara Violeta” ?

    2.De ce este Dunarea, „Neagra”, atat la izvor cat si la varsare ?

    3. Cine l-a nascut pe Dumnezeu?

    PS Eficienta conteaza.

    Apreciază

  2. Trist este si atunci cand copilul, fata in fata cu tatal, asteapta un gest de iubire si nu se intampla. Urmeaza sa astepte o alta intalnire, pe care nu stie cand se va intampla, si iarasi primeste aceeasi privire stearpa. Ca de imbratisari ….

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: