Îmi place să cred că oamenii sunt, fundamental, buni. Dacă nu e aşa, îmi place să cred că unii oameni sunt, totuşi, fundamental, buni. Cunosc destui care-s aşa, ştiu şi că generalizarea e dovadă de naivitate. Atunci când am de a face cu oameni care par a nu fi, fundamental, buni, nu sunt în stare să întorc şi celălalt obraz.
Sunt în stare, totuşi, să vă arăt fotografia unui colţ de lume plăcut (fotografia de mai sus, pe care i-o propun şi lui Costin, pentru că văd viaţă în ea).