femeia cu violoncelul iese din mulţime
sare în ochi
se evidenţiază
habar n-am cum arată dar mersul ei dansează
chiar şi atunci
când stă
când e înghesuită de gloată
când oamenii se-ndeasă
se contorsionează
mai pe tăcute unii ori alţii
mai răcnind (ei socializează)
cu sârg
şi se miros (o, da!) ca o planetă
de nări
ce dă în pârg
de obicei la curbe ori pe la semafoare,
când scârţâie subtil
ferestrele murdare
atunci violoncelul se mişcă
unduios
femeia care-l poartă înjură (se dă jos)
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 