Drum de piatră la Vulcanii Noroioşi. Foto: Calin Hera
Am aşteptat vreo douăzeci de ani să ajung la Vulcanii Noroioşi. Aşa s-a întâmplat, pur şi simplu: a trecut timpul. Drumul până acolo, deşi a aşteptat atât amar de vreme ca să mi se aştearnă, a fost ceva special. Această fotografie îmi spune multe. Trecerea spre Miercurea fără cuvinte e simplă, firească.
P.S. Am văzut că acolo e vorba despre Oktoberfest. Da, la Vulcani, pe zi de vară, o bere rece merge unsă. Şi, da, trebuie să vă vorbesc despre Oktoberfestul meu.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 