Adevărul e că m-am speriat. Asta a fost prima reacţie: o mică, dar vioaie, sperietură. Cred că m-aş fi speriat similar dacă aş fi văzut un OZN. Dar nu pariez, e doar o figură de stil.
Adevărul e că mă credeam un fel de doctor în porumb după ce am depănuşat lanuri întregi în timpul armatei, în Insula Mare a Brăilei (am scris câte ceva despre asta AICI). Aproape că mă miram de ce nu mi-a oferit nimeni vreun job la Fundulea.
Ei, bine, toată pregătirea mea în domeniu a pălit într-atât încât m-am speriat când, depănuşând eu un ştiulete de porumb pe care urma să-l scufund într-o oală cu apă fierbinte (iar el ar fi fost împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea volumului dislocuit), am descoperit, sub pănuş, arătarea din fotografie (vezi mai jos foto-detaliu).
Fireşte, n-a mai fost cazul ca ştiuletele cu pricina să mai verifice Legea lui Arhimede. Am privit arătarea de aproape, de departe, am mirosit-o, am fotografiat-o, am rupt-o (era ceva negru, ca un praf greu, deşi pe dinafară arăta ca o meduză întărită), apoi am expediat-o în coşul de gunoi. O ciupercă, probabil, am concluzionat, în timp ce sorbeam un pahar cu uischi.
De-aia zic: cine ştie mai multe, să mă dumirească.