Am primit, vă supun atentiei:
Siluan are 5 luni si este al treilea copil al unei familii de preot ortodox (taticul lui Siluan, George Bota, este preot la Tohanul Vechi II, biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”).
La Clinica din Salzburg, Siluan a fost diagnosticat cu ciroza si hipoplazie a cailor biliare. Ficatul lui il mai ajuta sa traiasca o luna de zile. Deci, are nevoie urgenta de transplant de ficat. Donatorii vor fi parintii lui, in functie de rezultatul analizalor de compatibilitate. Operatia costa 100.000 de euro si se va face la Clinica din Innsbruck. Rugamintea mea de dragoste si comuniune crestina se adreseaza tuturor celor care il pot ajuta cu rugaciune si financiar.
Pentru aceasta, puteti face donatii la:
Unicredit Tiriac BankSucursala Brasov MuresenilorTitular: Bota George LaurentiuSwift BACXROBUCont EURO: RO74BACX0000005005204320Cont RON: RO81BACX00000050052044000Va multumesc pentru dragoste si ajutor in Domnul nostru Iisus Hristos.Găsiti aici detalii despre starea lui Siluan (vor fi postate în curând şi actele medicale).
Va multumesc,
Adriana
Ajutor de la oameni pentru un copil de preot
Oferta zilei pe litoral
Fotografie de Feri Predescu, pe plaja Cazino Mamaia. Fără cuvinte.
Sfârcuri pentru Libertatea
M-am gândit să vin în ajutorul domnilor si doamnelor de la Libertatea, mari amatori de sfârcuri. (Nu discut despre Click!).
Ei, bine, am o stire-bombă: exact în momentul în care Avril Lavigne si-a arătat sfârcurile în Malibu, Joiana a făcut acelasi lucru pe o păsune de la poalele Muntilor Retezat!
Click pe foto pentru mărirea imaginii 😛
Instantaneu în care se poate ghici privirea Joianei.
„Fete” odihnindu-se
Dropia
Aveau o Dacia 1300 albă. Erau toţi: tata la volan, mama lângă el, iar în spate băiatul şi fata, zbenguindu-se. Tata cânta „Marioara de la munte”, semn că era binedispus. Treceau printre lanuri de grâu foşnitoare. S-a uitat fix la ea, a auzit frânele, maşina s-a zmucit. Apoi a auzit piuituri în lan. Dropiei-mamă i se zbătea o aripă. Cealaltă era sucita nefiresc. Mama i-a îndreptat-o, i-a dat nişte apă, a aşezat-o la umbră. Puii au început s-o înghiontească. Erau şapte. Tata nu mai cânta. Parcă tăcerea s-ar fi făcut o ţigară şi ar fi fumat-o adânc.
Un PA genial de Turgheniev
Se zice că odată nu ştiu care doctor a venit, carevasăzică, la un bolnav, când acela era de-acum dus ad patres. Când servitorul de la intrare l-a oprit, spunându-i că nu mai e nevoie de el, doctorul, fâstâcindu-se, căci nu se aşteptase la aşa ceva, l-a întrebat: „Dar înainte de moarte, boierul a avut sughiţuri, nu?” „O, da, a avut!” „Si a sughiţat din greu, nu-i aşa?” „Da, tare din greu”. „Aha, asta e bine”, şi a făcut cale-ntoarsa.
NOTĂ. Am găsit acest fragment în „Parinti şi copii”, de Turgheniev, la pagina 145, în ediţia 2010 a Editurii Litera, Colecţia de buzunar. Consider că acest text de 436 de semne poate fi considerat un model de proză arhiscurtă. Are tot ce vrei în el, are poveste, are atmosferă. Are geniu.
Unde ne răcorim. Cascada Voalul Miresei
Voi sări putin etapele pentru că vremea e caniculară si vreau să vă răcoriti cu imagini care ar putea avea acest dar.
Click pe poză pentru imagine mărită!
Are efect răcoritor 😉
În afară de povestile despre Emil Boc, pe care le auzi cu scrâsnet de dinti, satul Răchitele mai are ceva aparte: o cascadă spectaculoasă. Ajungi acolo simplu: la aproximativ 300 de metri după pensiunea lui Boc (fratele) e o intersectie. Indicatorul către cascadă e vizibil, dacă esti pregătit să-l vezi. Alegi drumul spre dreapta, treci un pod si te pui pe urcat pe un drum neasfaltat, dar practicabil (e împrăstiată piatră). Foarte aproape de intersectie e o brutărie – recomand!
Drumul până la cascadă durează 10 minute cu masina, la viteză minimă. N-are rost să gonesti si nici nu prea poti. Am fotografiat pe drum această stâncă; era ca un profil de dac (dar n-am prins bine unghiul).
Fotografie făcută din masină
(Click pe poză pentru imagine mărită)
La cascadă, drumul face o curbă închisă, de aproape 180 de grade, din care porneste o pantă. Dar cui îi pasă? La 50-60 de metri de drum e râul Stanciului, limpede-păstrăv, dacă mi-e permis să inventez o „culoare”.
Chiar că îti vine să faci baie în „gâldanul” făcut de cascadă!
Aici e cascada, în toată splendoarea ei. E chiar ca un voal de mireasă, nu-i asa? Legenda spune, de altfel, că era o mireasă care a căzut în râpă si nuntasii au plâns de-au rupt, iar din lacrimile lor samd.
Căderea de apă e de 30 de metri.
Fotografii cu nume de locuri
La început, când credeam că mă voi putea tine de plan (relatari zilnice despre locurile si oamenii întâlniti în timpul peregrinărilor mele), am fotografiat nume de locuri. Recunosc, e o ocupatie incredibil de plăcută (vă provoc la asa ceva: hai să facem, peste sase luni, să zicem, o expozitie cu fotografii ale numelor de localităti Salvati-le pe blogurile voastre, cu tagul indicator, de pildă, si dati un link si aici, să le adunăm).
Acum, constat că am doar vreo sapte, dar îmi face mare plăcere să le privesc si să vi le arăt (în ordine cronologică):
Am fotografiat această intersectie din centrul orasului Brad (municipiu? cui îi pasă?) mai ales cu gândul la cel mai vestit brădean pe care îl cunosc, Alin Fumurescu.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Mi-a luat ceva timp să mă prind că tocmai trec printr-o localitate având nume cu rezonantă aparte. Noroc că mi-am dat seama înainte de iesire, altfel ar fi trebuit să întorc masina din drum 😉
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
În cazul ăsta, recunosc, m-a fermecat mai mult cerul.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Că doar nu puteam trece fără să arunc o privire, să pun două-trei întrebări 😛
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
O variantă a acestei fotografii o păstrez pentru celălalt blog, pentru când va fi debarcat Emil Boc.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Aici mi-a plăcut rezonanta numelor de străzi. Prietenii stiu de ce.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Da, aici sunt „săgeti” către locuri de suflet. O, Doamne!
(Click pe foto pentru imagine mărită!)
Nu încercati asa ceva acasa
Mă refer la a parcurge, in tara, 3.500 de kilometri cu masina, in aproape trei saptamani. Nu că n-ai ce vedea. Ai. Dar dacă vrei să faci vreo economie, trebuie să te gandesti că, la un asemenea traseu, se pune la socoteala si cheltuiala cu benzina. Atentie si la pretul sucurilor cumparate de la benzinarii!
Aceste randuri sunt doar un pretext ca sa va spun ca m-am întors. Am fix 376 de fotografii în aparat (tocmai le-am descarcat), cateva zeci de pagini scrise de mână si poftă.
Folosesc aici o fotografie făcută de prietenul meu Ciprian Iancu (atentie, e o fotografie făcută din masină! Acest gen va prinde aripi 😉 ). Înfătisează Dealul Uroiului, de lângă Simeria, probabil dealul meu preferat (în afară de cel de la Horezu, despre care am scris si o poezie 😉 ).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 