Gig Motoianu m-a suprins aici, în parcarea aflată printre dealurile Babadagului, în timp ce tocmai mă pocnise o idee. Poate e vorba despre primele gânduri care au ajuns, după mai multă vreme, versuri. Vizitasem o fermă piscicolă „în derivă”, la lacul Babadag. Din nu stiu ce cauză, muriseră tone de pesti. Pesti enormi. Atât de multi, încât toti săracii locului adunaseră abia o cantitate minusculă. Nisipul si apa de la mal, zeci de metri, erau lucioase de solzii pestilor morti. Până si pescărusii si alte păsări hulpave se săturaseră de asa o recoltă bogată.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 