Julitură

„Să faci ce spune un jurnalist, nu ce face el”. A scris această cugetare la ora la care îi veneau idei, s-a ridicat, a făcut câţiva paşi, apoi, întrucât privea undeva, în sus, s-a împiedicat şi a căzut printre scaunele tapiţate, oprindu-se sub masa şedinţe, ovală, cu blat masiv, din lemn de cireş, lângă picioarele căreia zăcea acum, obosit, cu tîmpla zvâcnindu-i, sub o julitură roşie, pe care n-a observat-o decât mai târziu, la baie, când s-a privit în oglindă, niţel înspăimântat.

5 Responses to “Julitură”

  1. Avatarul lui daurel

    La ora cand ne vin ideile nu-i bine sa fim in sala de sedinte…

    Apreciază

  2. Avatarul lui Marius Ola

    Să înţeleg că jurnalistul e un fel de popă al ocupanţilor sălilor de şedinţe…:)

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @daurel: Ale naibii idei, nu stii niciodată când au chef sa vină. Dacă vin.

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @Marius Ola: Unul mic.

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui daurel Anulează răspunsul