„Într-o dimineaţă de sâmbătă, pe când dădea cu aspiratorul prin casă, Alexandra, fotograf de meserie, s-a surprins zâmbind. Nu pentru că vreun duh al aspiratorului i-ar fi spus un banc bun, ci doar aşa, pur şi simplu. „Ce-ar fi să fotografiez sute de oameni visând, în momentele lor de retragere în ei înşişi?”, şi-a spus ea…” (am citat dintr-un articol apărut în Evz – autor: Cristina Olivia Moldovan)
Mi-a plăcut mult ideea Alexandrei: de a fotografia oameni pe care îi roagă să stea cu ochii închisi si să se gandească la ceva frumos. Am rugat o colegă, pe Cristina, să facă o poveste în ziar. A iesit ceva dragut.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 