Ura florile. Era alergică la polen. Odată, să fi fost cu 7-8 ani în urmă, i s-a umflat faţa după ce a aranjat un buchet frumos, crini cu irişi. Atunci a concediat-o Parfum, patronul. Cică sperie clienţii cu faţa aia buhăită. De-aia ura florile, deşi le iubise mai mult decât se iubea pe sine: că a rămas fără slujbă din cauza lor. Acum iubeşte iarna. Când se lasă gerul, are florile ei, la care stă şi se uită toată ziua, că şi aşa nu are ce face. Florile de gheaţă, desigur.
Florăreasa
4 comentarii to “Florăreasa”
-
-
-
Nu ma pot abtine sa nu-ti laud „Florareasa”. Esti un fin analist inspirat.
ps. mi-am amintit de un banc cu bula din vremea cand era viu 🙂
Invatatoare: Bula, ce sunt parintii tai ?
Bula: Mama e gladiatoare si tata procuror.
Invatatoare: cum asa ? si ce fac ?
Bula: mama vinde gladiole iar tata le procura.
:)))ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 