Eu, chibritul

Pot spune că sunt ca un chibrit într-o cutie. În aceste condiţii, care sunt şansele mele? Care trebuie să-mi fie năzuinţa? Să vedem: am fost creat cu un scop precis. Am fost creat să aprind, să luminez, să ard. Am fost creat pentru că omul a inventat focul.

Greşit! Omul doar şi-a dat seama că focul există. Revenind, şansa mea, ca simplu chibrit, e să mor frumos, să fiu folositor, să dau un exemplu celorlalte chibrituri din cutie. Ei, bine, iată un ţel.

28 comentarii to “Eu, chibritul”

  1. Avatarul lui CalinH

    @LePetitPrince: Dacă ai în cap fosfor, arzi.

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @matilda: Unele chibrituri au noroc de ţări civilizate. Se pot aprinde şi de-o talpă de bocanc. Altele nu se aprind nici aruncate în foc.

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @Andi: Dar, cu puţin noroc, strălucitor.

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @noapteaiguanei: Ce mai personagiu!

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @gabi: E o alăturare la care n-ai cum să nu gândeşti, om-chibrit.

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @Andi: O fi despre supravieţuirea de zi cu zi?

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @tibike: Poţi plânge cu partea ailaltă.

    Apreciază

  8. Avatarul lui CalinH

    @Geocer: Dar care chibrit crede despre sine că e un simplu chibrit?

    Apreciază

  9. Avatarul lui Geocer

    Intr-adevar, orice chibrit se crede cu totul altceva. Un zamislitor al focului, de exemplu.

    Apreciază

Răspunde-i lui calinhera Anulează răspunsul