Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Dormea bine, aşa cum dormi dimineaţa, când nu te-ai trezi nici plătit. Ceva îl ardea, însă. Erau doi ochi mari, curaţi, frumoşi. Băieţelul îl privea insistent, cu candoare. Soarele nu răsărise, dar privirea aceea tăia întunericul din cameră. De o parte era somnul, de cealaltă nerăbdarea copilului.
– E ziua mea acum?, a întrebat puştiul, care tocmai împlinise o vârstă ca un covrig gustos.
Dragi prieteni,
Lipsesc câteva zile din peisaj (dar am avut grijă să instruiesc roboţelul să posteze zilnic câte ceva, mai bun decât aş fi scris eu însumi). Răspunsuri la comentarii nu ştie să dea, voi răspunde eu la întoarcere sau de fiecare dată când voi avea acces la internet. Nici vizite nu vă pot face zilele astea, ceea ce mă sărăceşte un pic (însă voi recupera).
Cu bine,
C.
– Ne-am bătut cu sufletul, ne-am bătut cu pieptul dezvelit, am fost nişte infanterişti.
Locotenentul Mitran isi da jos vestonul si-i scruteaza pe cei din pluton. Îi place sa se dea mare si, gândeste, istorisirea asta ar trebui să-i lase muti de admiratie. „Soldatul românesc”, spunea Mitran, „e puturos si smecher, porcu’ dracului, deci trebuie să le fiu exemplu”.
Baietii il privesc, asteptând continuarea. Numai Sfrijitul se uită prin el, cu gândul la pieptul dezvelit al Lianei, asistenta infirmeriei.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 