Archive for iulie, 2009

14/07/2009

În genunchi

 nu întrebaţi genunchii mei nimic
 priviţi fotografiile, citiţi scrierile
 bucuraţi-vă, împreună cu mine
 dar nu-ntrebati genunchii mei nimic

 zeii de aceea sunt zei
 pentru că nu le pasă de genunchii oamenilor
 important e sufletul care pune în mişcare totul
 îi aduce pe muritori la casa de piatră

 măreţia zeilor trebuie contemplată şi atât
 abia între norii de jos şi norii de sus înţelegi 
 abia atunci ai fost aproape de zei
 acolo capeţi linişte fiindcă i-ai prins în toane bune

 aşadar, bucuraţi-vă împreună cu mine
 grăbiţi-vă să urcaţi în casa de piatră a zeilor
 dacă nu altfel atunci cu gândul
 dar nu întrebaţi genunchii mei nimic

Etichete:
14/07/2009

Olimp. Câteva flori

Le păstrasem pentru finalul povestilor din Olimp. La final vi le arăt. (Însă nu veti scăpa de câteva PA-uri si poezii cu care m-au miluit muzele de acolo, atât cât m-am priceput eu să mă las miluit.) Trebuia să fie o bucurie. Sunt flori pe care vi le-am adus de acolo, de la peste 2.700 de metri altitdunie, vouă, doamnelor si domnisoarelor care treceti pe aici, pe la mine. (Au voie si domnii să-si bucure ochiul, numai să nu-i vadă nimeni!)

flori1

Flori fotografiate în timpul urcusului spre Skala (2.866 m, dacă nu cumva am nevoie de lecitină)

flori2

Pe acelasi drum pe care se adunaseră pietre măruntite (ce-au fost, odată, stânci), am văzut pe marginea cărării acest buchet

flori albe

N-am găsit flori de colt, dar le-am găsit pe astea. Undeva, pe „curba de nivel”

 

lori lynx

Câteva pur si simplu frumoase, as zice. Dar ceea ce mi s-a părut interesant a fost prezenta lynx-ului cu cochilie. În urcusul spre creastă am întâlnit nenumărati lynxi tristi, în pilea goală, ca să zic asa. Ăsta îsi pusese fundul într-o cochilie. O fi fost vreun fel de rege de-l lor. Un zeu. Zeul lynx

flori albe1

Ultimul buchet de astăzi. Flori albe de stâncă.

Etichete:
14/07/2009

Poezia (II)

 

am dat pagina şi s-a făcut
dintr-o dată lumină
de parcă nopatea ar fi alcătuită
numai din versuri scrise mărunt

Etichete:
14/07/2009

Poezia (I)

 

am amorţit gândindu-mă la tine
ca într-o împrejurare fericită
mi-au luat mâinile foc
şi poemele nescrise tâmplele îmi ard
parcă focul acum câţiva ani s-ar fi născut

şi tu iar şi iar supărată firesc
pe nepriceperea mea de a te aşterne
frumos pe hârtie
ca pe un castel de nisip
cu intrări anume pentru vuietul mării

13/07/2009

Olimp. Anotimpul pădurilor

Îi spuneam lui Lisandru, admirând pădurile lui, că am intrat în anotimpul pădurilor, mai multi dintre noi. Am nimerit, în Olimp, în una din cele mai frumoase păduri prin care am colindat. O pădure de pinuşi. Nu m-a încântat mireasma, aproape că nici n-am simtit-o (cum se întâmplă, de exemplu, în pădurile de conifere din Carpati). Dar m-a vrăjit privelistea. M-am îndrăgostit de acei copaci cărora, se vede, le prieste aerul tare al Olimpului, tare blând, vreau să spun, pentu că e îmblânzit de briza Mării Egee, care e la doi pasi.

padure oc

Oc, la marginea pădurii, o clipă s-a oprit

padure radacini

Un pinus cembra care tine la orgini, s-ar putea zice. Ale cărui rădăcini m-au oprit din drum, atât cât să le fotografiez

padure uscat

Aceasta e o fotografie despre trecut, cred. Despre un ex, care a fost falnic, cândva. Dar care tot te face să-l privesti si acum, când, presupun, nu mai simte nimic. Încă nu e praf. E imagine, e punere pe gânduri 

padure sex

Deja nu mai era lipsă de oxigen la altitudinea de 2.000 de metri, unde am găsit această „compozitie”. Dar mi-am imaginat că, indiscret, am surprins cele două trunchiuri într-o partidă de împerechere. Ca să duc indiscretia până la capăt, le-am imortalizat desfrâul. Iar ca să fie culmea indiscretiei, îi fac de râs, aici, în văzul lumii. (Îmi sunt foarte dragi) 

padure bere1

Această fotografie m-a costat 4 beri, plătite la o tavernă din Olympic Beach. Cu greu mi-am convins camarazii (Tibi, Adi, Oc, Dan) să urce câtiva pasi si să stea cu spatele la trunchiul unui pinus cembra fabulos. Când le-am zis să se tină de mână, era să arunce cu ceva după mine. Atunci le-am zis de bere.

 

Etichete:
12/07/2009

Nebunul de pe Muntele Olimp

  
  
 Un om nebun am văzut, din cale afară de nebun. 
 Călătorea pe crestele munţilor Olimp cu un creion în mână 
 şi cu o hârtie. Doar atât avea la el, va spun!
 
 
 Nu-şi putea îndoi genunchii. Mergea 
 căznit de parcă n-ar fi contat dacă urcă, stă sau coboară. 
 Ca pe picioroange mergea. Dar mai mult se oprea. 
 
 
 Nebunul de pe crestele munţilor Olimp se bronzează, 
 spuneau cei care-l vedeau, caută 
 unghiul perfect pentru razele soarelui de amiază.
 
 
 Căci pe nebunul de pe crestele munţilor Olimp l-am văzut 
 între norii de sus şi norii de jos. 
 Parcă de la început acolo ar fi crescut sau ar fi scăzut.
 
 
 Nu întâlneşti deseori nebuni de felul ăsta pe munte, 
 aşa că m-am apropiat de el să-l aflu, 
 să-mi notez în cap două-trei amănunte.
 
 
 Vorbesc cu zeii mi-a spus, ca şi cum l-aş fi întrebat ceva.
 Era nebun de-a binelea, 
 nici măcar ochelari de soare n-avea. 
 
 
 Ridica privirea la zei cu ochiul liber nebunul de pe muntele Olimp. 
 Aşa l-am lăsat, cu fruntea lui creaţă ca suprafaţa mării.  
 Se oprea ca o capră neagră obosită, din timp în timp.
 
 
 L-am salutat, deci, cu un oarecare respect. Rotofeilor,
 omul nebun de pe munţii Olimp merită atâta lucru 
 dacă-l întâlneşti în grădina de piatră a zeilor! 
 
 
 Apoi m-am oprit pe o stâncă stingheră şi m-am pomenit 
 că scriu de parcă m-aş fi ciocnit de o muză, 
 de parcă scrisul meu abia atunci s-ar fi urnit.

Etichete:
12/07/2009

Olimp. Refugii

Dacă ar fi să judec după vizitele pe blog, numărul lor a scăzut constant în ultimele zile, de când vă arăt fotografii de pe Olimp. As putea să trag o concluzie pornind de aici. Una simplă.

Dar mă încăpătânez să mai postez cel putin două serii de fotografii de pe Muntele Olimp. Si dacă sunt doar zece oameni care le vor privi cu plăcere, tot o voi face. Na! 😉

Am ales acum câteva fotografii cu refugii. Este vorba despre Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720 m), respectiv  Refugiul C, “Christos Kakkalos” (2650m).

Din Platoul Muzelor poti alege către care să mergi. De la răscruce, se poate ajunge cam în acelasi timp la fiecare (aproximativ 20 de minute). Refugiul C e mai mic.
În ceea ce ne priveste, alegerea o făcusem de jos. Dar în seara cetos-noroasă în care am ajuns în zonă, refugiul ne-a ales pe noi. „Giosos” a fost primul a cărui lumină am văzut-o.


Prima fotografie de mai jos a fost făcută la 6.30 dimineata, la plecarea de la refugiul Giosos. În zare, se vede Refugiul C. În plan ceva mai apropiat, Oc, Adi, Tibi, Dan F.

 

olimp 806

mytikas refugii

Fotografie făcută de sub Mykitas. În stânga e Refugiul Giosos, în dreapta, refugiul C. Între ele, vârful Toumba (2.785m)

mytikas refugiu

Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720 m), care se află într-o sa, între vârfurile Profitis Ilias si Toumba. Numele dintre ghilimele este al unui alpinist care a murit undeva sub Mytikas, pe vreme cu zăpadă. De altfel, refugiul se deschide abia la jumătatea lunii iunie. În timpul iernii olimpice, accesul e mai periculos. Refugiul este administrat de Clubul Elen de Alpinism. Are 80 de paturi „oficiale” (eu crezusem că 100) si încă peste 20 „neoficiale”. Noi le-am prins pe cele din urmă, am dormit în sala de mese.

mytikas refugiu C1

 N-am vizitat refugiul C, dar am citit aici că „îngrijitorul refugiului, Michalis Styllas, îi ajuta pe cataratori veniti in vizita cu descrieri detaliate, topo, sfaturi si chiar asistenta de urgenta daca este cazul”.

 

 

mytikas refugiu C

În această fotografie se vede cum e cocotat refugiul C. Mi se pare impresionant ce au făcut acei oameni

olimp 828

Refugiul Giosos, fotografiat cân încă nu s-a ridicat bine soarele. A fost „acasa” noastră.

 

 

 

 

 

 

Etichete:
10/07/2009

Olimp. De pe Skala

Vârful Skala (2.866 m) e accesibil oricărui turist cu conditie fizică bună. Am întâlnit pe vârf oameni trecuti cu bine de 60-65 de ani. Am văzut si o fetită de vreo 12 ani pe drumul spre vârf, pe care, însă, n-am fotografiat-o. Sunt convins că a ajuns până sus. Ca să zic asa, Skala e un vârf decent pentru cineva care vrea să facă munte. E bun de pus la colectie, dar nu e de mare laudă. Asta, referitor la palmares. Vorbind despre ceea ce-ti oferă vârful, cred că raportul calitate (priveliste)/efort e cel mai bun din tot masivul Olimp. Deci, sunt multumit.

 

mytikas skala drum

O fotografie a urcusului final pe Skala. Îmi place această fotografie si sunt mândru că am realizat-o „de sus” (se vedea bine si de jos, recunosc). Stiu că nu e mare lucru, dar tot sunt mândru

 

mytikas mosi baston

Grup de seniori aflati la aproximativ a douăzecea ascensiune pe Skala. Le doresc cât mai multe înainte! Mi-ar plăcea să am vâna lor când voi avea vârsta lor

mytikas baba

O doamnă pe care o respect pentru că a ajuns pe Skala fără să dea impresia că-si dă sufletul

 

mytikas skala departe

Ceea ce se vede în această fotografie (vedere către hornurile din stânga Skalei, dacă stai cu spatele la Mytikas – ce blasfemie!) a dispărut la scurt timp după ce am imortalizat privelistea. Urcase ceata.

 

mytikas skolio 2911

În zare e vârful Skolio (2.911 m), în stânga dacă ai Mytikas în fată, vârf a cărui ascensiune e destul de usoară, odată ce ai ajuns pe Skala

 

mytikas calin tibi grecoaica

Privire spre vârful Mytikas obturată, în ordinea planurilor, de mine, Tibi  si de o grecoaică suficient de simpatică încât s-o nemuresc aici

Etichete:
09/07/2009

Adevărul despre Zâna Măselută

 Băiatul are opt ani. I se miscă un premolar. Fetita de cinci ani se oferă să i-l scoată ea. Vrea să se facă doctorită. Problema e alta:
– Cum vine Zâna Măselută să pună bănutul sub pernă si să ia dintisorul fără să-l trezească pe copil?
– De unde are Zâna atâtia bănuti, pentru toti dintisorii si toate măselutele tuturor copiilor?
– Dar ce face cu măselutele si cu dintisorii?
– Si de ce nu există Zână Măselută pentru măselute si Zână Dintisor pentru dintisori?
Tati trebuie să găsească rapid răspunsuri cu o oarecare logică desi, pe vremea lui, lucrurile erau mai simple: aruncai dintisorii peste casă (sau măcar pe acoperis) si-ti puneai o dorintă.

08/07/2009

Olimp. Curbe de nivel

mytikas 1

Vedere din Olimp. Curbele de nivel, privite la început de drum, la 7 dimineata, sunt fascinante. Pentru că orice montaniard stie că mersul pe curba de nivel e cel mai usor. Te duce, lesne, departe. Foto: Călin Hera

Grupez cumva fotografiile. Iar capitolul „curbe de nivel” e unul aparte. Privite de departe, coastele masivului par sertare de bibliotecă în care cărtile au fost clădite orizontal. Cum naiba treci pe acolo?

read more »

08/07/2009

Olimp. Ţancuri

 

mytikas horn1

Munţii Olimp. Baza hornului spre Mytikas. Foto: Călin Hera

Am plecat spre vârf la 7 dimineaţa, după ce am fotografiat refugiul Giososs din toate poziţiile (am făcut poze şi cu refugiul C „Christos Kakalos”, care părea mult mai aproape decât pe hartă).

mytikas horn 2

Munţii Olimp. Câteva vârfuri de Mitykas, fotografiate de pe „curba de nivel”. Foto: Călin Hera

Până la primul horn de sub Mytikas se fac 15 minute (drum lejer, pe curbă de nivel). Ascensiunea prin horn e dificilă (la fel coborârea). Totuşi, e preferabilă pentru cei cât de cât antrenaţi. Varianta cealaltă este ocolul, pe curbă de nivel, până în şaua din care se începe urcuşul spre vârful Skala (un urcuş lesnicios, dar lung, de transpiraţie). Mai e, pe traseul „curba de nivel”, o ieşire-horn, chiar sub vârful Skala (2.866 m), un horn mai puţin dificil.

mytikas calin tibi

Munţii Olimp. Îmi trag sufletul, împreună cu Tibi. Foto: Călin Hera

De pe Skala, panorama e impresionantă (dacă ai noroc de cer senin). Îţi imaginezi trasee la care, dacă te ţin picioarele, purcezi.

Oriunde te-ai uita, însă, ochii îţi fug spre Mytikas, înfricoşătorul, hipnotizatorul, formidabilul, neasemuitul, incredibilul vârf care domină munţii Olimp.

mytikas sa

Munţii Olimp. Şaua dintre Skala şi Mytikas. Foto: Călin Hera

mytikas sa ei

Munţii Olimp. Dan, Tibi si Oc, apropiati de zoom în timp ce îsi adună forţele în şaua dinaintea vârfului Mytikas. Foto: Călin Hera

mytikas varf

Munţii Olimp. Vârful Mytikas, fotografiat de pe Skala. Urcarea se face pe peretele sudic, care poate fi observat aici în toată splendoarea lui. Foto: Călin Hera

mytikas varf 1

Vârful Mytikas, jumătate nor, jumătate soare. În stânga se ghiceste vârful Profitis Ilias (2.803 m)

Drumul de la Skala pe Mytikas e dens. Durează aproape o oră şi are tot ce vrei: coborâre în horn, traversarea unei şei înguste şi multă căţărare (transformată în descăţărare, apoi). Pe vârf e o mică platformă de 3×5 m unde se află mereu un salvamontist (plăcut job!) şi de unde chiar ai impresia că-l gâdili pe Zeus la tălpi.

Cel puţin aşa mi-au zis Oc, Tibi şi Dan, pentru că eu i-am însoţit, de pe Skala, doar cu privirea şi cu gândul…

mytikas varf grup

Munţii Olimp. Oameni pe vârful Mytikas. Am un zoom destul de bun, observ. Şi lumina a fost bună. Ora 10.39. Ziua – 5 iulie. Anul – 2009. Foto: Călin Hera

NOTĂ. Informatii bune despre muntii Olimp am găsit pe xtrem.ro. Am mai găsit pe blogul lui Răzvan câteva impresii (cu unele n-am putut rezona).

07/07/2009

Olimp. Până la refugiul Giosos Apostolidis

urcus coasta

Munţii Olimp. Om mică secvenţă surprinsă înainte de a ne împresura ceaţa. FOTO: Călin Hera

În ceea ce ne priveşte, am ajuns la Litochoro, ultima localitate dinainte de munte, un pic după prânz. Eram hămesiţi, aşa că am pierdut o oră şi jumătate la masă.

La 14.30 lăsam maşina la Prionia. Era sâmbătă şi erau multe maşini parcate acolo.

urcus plecare

Munţii Olimp. Ultimele retuşuri înainte de a lăsa maşina să se odihnească niţel – Fotografie făcută de Adi B.

Olympus_sign

Munţii Olimp. Hartă care-mi place, chiar dacă nu e foarte folositoare. Am găsit-o aici

Urcuşul de la 1.000 de metri  la 2.720 m (Refugiul Giosos Apostolidis) e greu dacă eşti neantrenat. Ghidurile estimează că e nevoie de 6 ore. Simţi fiecare minut, mai ales dacă ai plecat de la Bucureşti la 2.30 dimineaţa şi ai condus vreo zece ore. Simţi fiecare metru pe care îl urci. Transpiri toate berile băute şi nebăute. Urcuş tipic, deci. 

Sunt câteva locuri în care e musai să faci popas ca să-ţi umpli ochii de privelişti, plămânii de aer pur şi imaginaţia…. Imaginaţi-vă cum poate fi un loc amplu care se numeşte Platoul Muzelor!

urcus iesire din padure

Munţii Olimp. La ieşirea din pădurea de Pinus cembra. Foto: Călin Hera

Pe creasta dinainte de Platoul Muzelor am fost ajunşi din urmă şi dinainte şi din toate părţile de o ceaţă groasă şi foarte umedă. Eram destul de obosiţi şi am fi vrut să fi ajuns deja la refugiu. Cărarea era foarte bună, marcajele excelente (intercalate cu bălegarul proaspăt lăsat de caii de aprovizionare). Ştiam că suntem pe drumul cel bun, dar în cele aproximativ 90 de minute de bâjbâială (a fost o ceaţă olimpică!) am reevaluat teza potrivit căreia călătoria e importantă, nu destinaţia (ulterior am revenit la filosofia din versurile Anei Blandiana – „Mi s-a spus să te caut, nu să te găsesc” -, dar am făcut asta la adăpostul unui acoperiş) .

Când am auzit talăngile cailor, m-am bucurat. Când am văzut, în ceaţă, lumina refugiului, la 60 de metri depărtare, am râs. Când am băut cana cu ceai fierbinte, i-am mulţumit lui Dumnezeu. Că am ajuns acolo şi că sunt împreună cu fratele meu şi cu prietenii mei din copilărie.

Apoi am adormit, întins pe-o masă (refugiul era plin). Am dormit butuc, de la 10 seara la 5.45 dimineaţa, când s-a dat startul la micul dejun.

urcus giosos

Refugiul Giosos Apostolidis, fotografiat a doua zi de sub vârful Mythikas. Soarele se pregătea să răsară, iar noi eram deja pe drum spre vârf. Foto: Călin Hera
07/07/2009

L-am gâdilat pe Zeus la tălpi

 

Mulţi ne-au spus: uitaţi-vă la voi! Mulţi ne-au spus: nu mai aveţi vârsta aia! Mulţi ne-au spus: nu e o simplă plimbare.

Multora le-am dat dreptate: am ruginit, suntem departe de cei care eram în urmă cu 20 de ani. Atât de departe! (Nici măcar tânărul meu frate nu mai are 20 de ani.)

Şi, totuşi, am făcut-o!

Am fost acolo, noi, rablagiţii, multinaţionalelistii, burticeii, fundu-n-maşină-istii. Chiar noi. Tură-fulger, ca pe vremuri. O, zei!

P.S.

Nu-ntrebaţi genunchii mei nimic,
priviţi fotografiile, citiţi scrierile.
Bucuraţi-vă, împreună cu mine.
Dar nu-ntrebaţi genunchii mei nimic.
Zeii de aceea sunt zei
pentru că nu-i interesează genunchii oamenilor.
Ei stiu că important e sufletul, care pune în miscare totul.
Căci măreţia zeilor trebuie contemplată şi atât.
Abia atunci înţelegi, abia atunci ai fost aproape de ei
şi asta doar pentru că i-ai prins în toane bune.
Aşadar, bucuraţi-vă împreună cu mine,
Dar nu întrebaţi genunchii mei nimic.

 

calin varf

Fotografie făcută pe vârful Skala (2.866 m)

olimp 980

Vârful Mitykas (2.917 m), cel mai spectaculos, mai înalt, mai fascinant din întregul Olimp (fotografiat aici de pe Platoul Muzelor)

Etichete:
06/07/2009

culoarea ochilor tăi

culoarea ochilor tăi mă caută
atunci când dorm și atunci când citesc
e ceva mai aproape de podul din palmă
amprente uitate în mine de un sărut
culoarea ochilor tăi început de sfârșeală
un pârâu mai degrabă o ninsoare
așteptată cu paltonul desfăcut
o pratidă de șah cu mutările confuze
versuri încă neaduse din condei
culoarea ochilor tăi ca un poem
cu care-aseră m-am născut pe buze

NOTĂ. Am publicat si un facsimil, în urmă cu ceva vreme, plus câteva vorbe pe care le spunea despre mine Radu G. Teposu, pe vremea când eram tânăr.

Etichete:
05/07/2009

Caut

brazi închiși la culoare
cocoșul de munte apare dispare
cărarea am pierdut-o
ochiul e greu
eu urc și tot caut mereu

soarele râde
cu ceață pe frunte
miroase a stele de râu
umplu bidonul cu apă
în tâmplă cărare îmi sapă

alt drum către tine
și-mi cumpăr patine
a nins nu demult pe aici
alunecă gândul și talpa
cărări urcă una spre alta

și râul coboară
și pietrele zbiară
brazii închiși la culoare
mă piaptănă ca pe-un copil
trăiesc o figură de stil

oile curg
și-i amurg
caut cuvântul de la început
umblu cu fruntea în mână
în munte gânduri se-adună

NOTĂ. Am mai publicat aici această poezie, cu ceva timp în urmă. Mi se pare că se potriveste s-o republic.

Etichete:
03/07/2009

În căutarea zeilor

Peste trei ore plec într-o expediţie-fulger în Munţii Olimp. Mă aştept la o experienţă interesantă, pe care mă voi grăbi să v-o împărtăşesc.

Când i-am spus unde merg, fiu-meu mi-a dat un sfat, cu toată seriozitatea de care poate fi în stare un copil bun:

– Tati, să nu iei de acolo nimic din ce-i al zeilor.
– De ce?, l-am întrebat.
– Pentru că te vor lega de o stâncă şi vor trimite un vultur să te muşte cu ciocul.

Aşadar, doar fotografii voi „lua”. Vă spun s-o ştiţi de pe acum.

Etichete:
03/07/2009

Retezat. Click-ul care scapă turma

Apropo de plonjat într-o fotografie, v-o arăt pe cea realizată de amicul meu Remus Suciu, un adevărat meseriaş! Cred că e făcută de pe unul din lacurile de acumulare de pe Râu Mare (probabil de pe ultimul, din dreptul castelului de la Sântămăria Orlea. E fără cuvinte!

03 retezat_MARE

P.S. Totuşi, încerc câteva cuvinte pragmatice. E vorba despre concursul ăla, cele 7 minuni naturale ale lumii. Până marţi noaptea se mai poate vota pt Retezat (chiar şi la telefon, formând 0041 77 312 404, apoi codul pentru Retezat – 541!). Acum, Retezatul e pe 12. Dacă ajunge pe 11, e în semifinală. Ar fi cool! (Am aţâţat ceva patriotism local?). Amănunte, în Evz.

Etichete:
03/07/2009

De la cojoc la palarie

Autor: LePetitPrince

Palariile de dama se prind cu „ac de palarie” ca sa nu alunece de pe par.
Ce-ar fi sa-i spui unei doamne, in loc de „am ac de cojocul tau”, „am ac de palaria ta”?
Nu cred ca s-ar simti amenintata.

03/07/2009

ideea care pluteşte

iată-mă tolănit bărbăteşte pe nisip
de parcă aş fi o ecuaţie cu două necunoscute
ca o fantezie din care înfirip
o discuţie lungă aşa pe sărite
 

despre noi adică despre mine însumi
iau acest exemplu ca pe o aproximare
în realitate sunt ca un râu uscat
ca o albie din care pietrele ies a strigare

 
ca o amintire sunt deşi soarele îmi arată umbra încă
dacă m-aş privi aş vedea semnul egal
prin care trece ziua ca o ploaie adâncă
transformată în vuiet ca un semnal

 
de parcă mi s-ar porunci vino mai aproape
mijeşte ochii aşa bărbăteşte
de parcă valurile mi s-ar sparge sub pleoape
cu gândul la tine ca o idee care pluteşte