Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.| Mersul lucrurilor |… la A venit PArza | |
| Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… | |
 | La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… |
| PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată |
Peste trei ore plec într-o expediţie-fulger în Munţii Olimp. Mă aştept la o experienţă interesantă, pe care mă voi grăbi să v-o împărtăşesc.
Când i-am spus unde merg, fiu-meu mi-a dat un sfat, cu toată seriozitatea de care poate fi în stare un copil bun:
– Tati, să nu iei de acolo nimic din ce-i al zeilor.
– De ce?, l-am întrebat.
– Pentru că te vor lega de o stâncă şi vor trimite un vultur să te muşte cu ciocul.
Aşadar, doar fotografii voi „lua”. Vă spun s-o ştiţi de pe acum.
Apropo de plonjat într-o fotografie, v-o arăt pe cea realizată de amicul meu Remus Suciu, un adevărat meseriaş! Cred că e făcută de pe unul din lacurile de acumulare de pe Râu Mare (probabil de pe ultimul, din dreptul castelului de la Sântămăria Orlea. E fără cuvinte!
P.S. Totuşi, încerc câteva cuvinte pragmatice. E vorba despre concursul ăla, cele 7 minuni naturale ale lumii. Până marţi noaptea se mai poate vota pt Retezat (chiar şi la telefon, formând 0041 77 312 404, apoi codul pentru Retezat – 541!). Acum, Retezatul e pe 12. Dacă ajunge pe 11, e în semifinală. Ar fi cool! (Am aţâţat ceva patriotism local?). Amănunte, în Evz.
Autor: LePetitPrince
Palariile de dama se prind cu „ac de palarie” ca sa nu alunece de pe par.
Ce-ar fi sa-i spui unei doamne, in loc de „am ac de cojocul tau”, „am ac de palaria ta”?
Nu cred ca s-ar simti amenintata.
iată-mă tolănit bărbăteşte pe nisip
de parcă aş fi o ecuaţie cu două necunoscute
ca o fantezie din care înfirip
o discuţie lungă aşa pe sărite
despre noi adică despre mine însumi
iau acest exemplu ca pe o aproximare
în realitate sunt ca un râu uscat
ca o albie din care pietrele ies a strigare
ca o amintire sunt deşi soarele îmi arată umbra încă
dacă m-aş privi aş vedea semnul egal
prin care trece ziua ca o ploaie adâncă
transformată în vuiet ca un semnal
de parcă mi s-ar porunci vino mai aproape
mijeşte ochii aşa bărbăteşte
de parcă valurile mi s-ar sparge sub pleoape
cu gândul la tine ca o idee care pluteşte
Trunchi de măslin, contorsionat ca un tratat de pace. Foto: Călin Hera
Despre Insula Corfu se spune, şi n-aş vrea să contrazic pe cineva fără contraargumente puternice, că ar fi locul cu cele mai multe livezi de măslini. În realitate, Corfu e ca o pădure de măslini răsărită în Marea Ionică (în copilărie, când am descoperit prima oară această mare pe un glob, puneam greşit accentul şi mă miram cum de nişte „străini” au dat unei mări un nume românesc!).
Mie măslinii mi-au sugerat mereu ideea de uscăciune, de arid. Şi în Corfu, chiar la umbra livezilor de măslini, tot aer uscat simţeam, tot pământ nisipos, chiar şi când ploua mocăneşte (cred că acolo se spune „pescăreşte”). Acum am privit mai atent trunchiurile, ciuruite de parcă ar fi încăput pe mâna vreunui cioplitor de idei.
Autor: LePetitPrince
Am tepi, intep, am nasul ascutit
Sunt cenusiu, urat, ghebos si inrait.
Nu puneti mana, puteti sa v-otraviti,
Sa sangerati, mai rau, puteti sa si muriti !
Cumplit intors pe dos,
Tacut si incruntat oricand
Sunt paradoxul cel mai paradox
Am tepi si totusi, sunt asa rotund !
Călin Hera. PA-uri şi mirări 