Copiii se bălăcesc. Cam de multişor. La un moment dat, fetiţa descoperă buricele degetelor şi tălpiţele încreţite. Are o revelaţie:
– Tati, am îmbătrânit?
Corfu. Bălăceală
Cine-a pus staţia-n drum?
Mergea cu maşina, ca tot omul. Mă rog, ceva mai repede, era un Golf puternic. A văzut refugiul destul de târziu. Mai precis, l-a simţit. Ca să fiu sincer, la început nu şi-a dat seama ce-i. Ştie doar că a fost cool şi că, la sfârşit, i-a fost frică. Mai degrabă îi era greu să stea aşa, cu capul în jos.
– A văzut cum stătea cu capul în jos?
– Ca un liliac.
– Ca un cheţ gelat.
– Maşina e zob şi el n-are nimic.
– Şi n-a venit nici tramvaiul.
– Dar ne-am distrat.
– Păcat de băbuţă.
Corfu. Drumuri

Corfu. Intersecţie largă, cocoţată aproape de vârful muntelui. Aici am dat buzna în casa omului – dar să nu anticipăm. FOTO: Călin Hera (2009)

Corfu. Motoretă parcată pe o străduţă din Kerkyra. FOTO: Călin Hera (2009)

Corfu. Călăreţii din Roda au întotdeauna prioritate. FOTO: Călin Hera (2009)
Ni s-a spus că drumurile sunt înguste, că e mai bine să închiriezi o maşină decât să ţi-o pui pe a ta în pericol.
M-am interesat: nu era deloc scump – 20 de euro/zi, cu asigurarea inclusă (fără asigurare eşti mâncat, ai de plătit sumedenie de zgârieturi).
O variantă mai bună pentru cupluri sunt ATV-urile (pentru distanţe mai scurte), respectiv motocicletele.
Noi am ales să o călărim pe Fabia.
Părea model de lux faţă de maşinile care