Archive for iulie 7th, 2009

07/07/2009

Olimp. Până la refugiul Giosos Apostolidis

urcus coasta

Munţii Olimp. Om mică secvenţă surprinsă înainte de a ne împresura ceaţa. FOTO: Călin Hera

În ceea ce ne priveşte, am ajuns la Litochoro, ultima localitate dinainte de munte, un pic după prânz. Eram hămesiţi, aşa că am pierdut o oră şi jumătate la masă.

La 14.30 lăsam maşina la Prionia. Era sâmbătă şi erau multe maşini parcate acolo.

urcus plecare

Munţii Olimp. Ultimele retuşuri înainte de a lăsa maşina să se odihnească niţel – Fotografie făcută de Adi B.

Olympus_sign

Munţii Olimp. Hartă care-mi place, chiar dacă nu e foarte folositoare. Am găsit-o aici

Urcuşul de la 1.000 de metri  la 2.720 m (Refugiul Giosos Apostolidis) e greu dacă eşti neantrenat. Ghidurile estimează că e nevoie de 6 ore. Simţi fiecare minut, mai ales dacă ai plecat de la Bucureşti la 2.30 dimineaţa şi ai condus vreo zece ore. Simţi fiecare metru pe care îl urci. Transpiri toate berile băute şi nebăute. Urcuş tipic, deci. 

Sunt câteva locuri în care e musai să faci popas ca să-ţi umpli ochii de privelişti, plămânii de aer pur şi imaginaţia…. Imaginaţi-vă cum poate fi un loc amplu care se numeşte Platoul Muzelor!

urcus iesire din padure

Munţii Olimp. La ieşirea din pădurea de Pinus cembra. Foto: Călin Hera

Pe creasta dinainte de Platoul Muzelor am fost ajunşi din urmă şi dinainte şi din toate părţile de o ceaţă groasă şi foarte umedă. Eram destul de obosiţi şi am fi vrut să fi ajuns deja la refugiu. Cărarea era foarte bună, marcajele excelente (intercalate cu bălegarul proaspăt lăsat de caii de aprovizionare). Ştiam că suntem pe drumul cel bun, dar în cele aproximativ 90 de minute de bâjbâială (a fost o ceaţă olimpică!) am reevaluat teza potrivit căreia călătoria e importantă, nu destinaţia (ulterior am revenit la filosofia din versurile Anei Blandiana – „Mi s-a spus să te caut, nu să te găsesc” -, dar am făcut asta la adăpostul unui acoperiş) .

Când am auzit talăngile cailor, m-am bucurat. Când am văzut, în ceaţă, lumina refugiului, la 60 de metri depărtare, am râs. Când am băut cana cu ceai fierbinte, i-am mulţumit lui Dumnezeu. Că am ajuns acolo şi că sunt împreună cu fratele meu şi cu prietenii mei din copilărie.

Apoi am adormit, întins pe-o masă (refugiul era plin). Am dormit butuc, de la 10 seara la 5.45 dimineaţa, când s-a dat startul la micul dejun.

urcus giosos

Refugiul Giosos Apostolidis, fotografiat a doua zi de sub vârful Mythikas. Soarele se pregătea să răsară, iar noi eram deja pe drum spre vârf. Foto: Călin Hera
07/07/2009

L-am gâdilat pe Zeus la tălpi

 

Mulţi ne-au spus: uitaţi-vă la voi! Mulţi ne-au spus: nu mai aveţi vârsta aia! Mulţi ne-au spus: nu e o simplă plimbare.

Multora le-am dat dreptate: am ruginit, suntem departe de cei care eram în urmă cu 20 de ani. Atât de departe! (Nici măcar tânărul meu frate nu mai are 20 de ani.)

Şi, totuşi, am făcut-o!

Am fost acolo, noi, rablagiţii, multinaţionalelistii, burticeii, fundu-n-maşină-istii. Chiar noi. Tură-fulger, ca pe vremuri. O, zei!

P.S.

Nu-ntrebaţi genunchii mei nimic,
priviţi fotografiile, citiţi scrierile.
Bucuraţi-vă, împreună cu mine.
Dar nu-ntrebaţi genunchii mei nimic.
Zeii de aceea sunt zei
pentru că nu-i interesează genunchii oamenilor.
Ei stiu că important e sufletul, care pune în miscare totul.
Căci măreţia zeilor trebuie contemplată şi atât.
Abia atunci înţelegi, abia atunci ai fost aproape de ei
şi asta doar pentru că i-ai prins în toane bune.
Aşadar, bucuraţi-vă împreună cu mine,
Dar nu întrebaţi genunchii mei nimic.

 

calin varf

Fotografie făcută pe vârful Skala (2.866 m)

olimp 980

Vârful Mitykas (2.917 m), cel mai spectaculos, mai înalt, mai fascinant din întregul Olimp (fotografiat aici de pe Platoul Muzelor)

Etichete:
%d blogeri au apreciat: