Posts tagged ‘Zi de Zi’

26/11/2010

Decât o dilemă mai am

Privesc admirativ-contrariat femeia din fata mea. Are vârstă incertă şi o oarecare graţie în mişcări, care poate veni însă şi de la o rutină îndelungată. Pare nu că-i place ce face, dar e împăcată cu asta şi caută să vadă partea bună a lucrurilor.

Desi initial îmi spusese că mai are decât o dilemă, după ce a studiat mai atent problema, a observat că, totusi, nu mai are nicio dilemă. As fi rămas la acest joc de cuvinte (probabil ferit de prea multă originalitate), fără a-i da întelesuri pe care, desigur, nu le are, dacă cercetarea mea ulterioară n-ar fi întâmpinat replici care, scoase din context, pot alcătui frânturi de scenariu.

„Am dilema de săptămâna trecută”, mi-a răspuns un domn în etate. „Azi n-au adus dileme”, a replicat o blondă plinuţă. „M-a rugat un domn să-i păstrez dilema asta, dar v-o dau dumneavoastră, nu cred că-i mai trebe”, mi-a făcut cu ochiul o tanti cu batic.

N-am vrut să las domnul cu pricina fără dileme, dar eram şi eu în căutarea uneia, aşa că am achiziţionat-o.

Între timp am şi întoars-o pe toate fețele, aşa că, dacă se întâmplă cumva ca domnul care nu și-a mai găsit dilema să parcurgă aceste rânduri, să mă contacteze: i-o ofer, că tocmai a apărut una nouă.

P.S. De fiecare dată când cer revista Dilema veche de la chioscul de ziar sunt parte a unor dialoguri care, scoase din context, par foarte foarte filosofice.

15/11/2010

Coltul sahistilor din Parcul Cismigiu

Fotografie făcută cu furie, din mers, la iesirea din Coltul Sahistilor din Parcul Cismigiu, duminică, 14 noiembrie 2010. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Am ajuns prima oară când în coltul sahistilor din Cismigiu prin anii 80. Eram la liceu, în Hunedoara, stiam că există si am tinut mortis să văd cu ochii mei. Am stat o după-amiază întreagă urmărind o multime de partide de sah (o adevărată încântare si fiindcă erau multi jucători buni, si pentru mistourile aruncatr de jucători si de chibiti; oamenii aceia erau un fel de copii mari plecati în tabără).

Am căscat urechile si la discutiile savante ale microbistilor, care vorbeau atât de familiar despre nume mari ale fotbalului românesc; aproape că-mi venea să le cer autograf acelor neni (m-am linistit când au început să vorbească absolut deplasat, fără cele mai mici legături cu realitatea, detalii despre Corvinul, lucruri despre care mai stiam si eu câte ceva).

Una peste alta, a fost o întâlnire memorabilă.

Student fiind, am mers de mult ori prin coltul cu pricina. Am jucat si sah. Tin minte un sir de partide dintr-un februarie înghetat, când ar fi trebuit să merg naibii să învăt, dar tot mai începeam câte o partidă cu un nene cu pălărie în carouri, care se încălzea de la tigările pe care le suda.

Ultima oară am fost prin toamna lui 1989. Se întunecase si în toată întinderea erau doar doi sahisti, fără chibiti, care jucau cu îndârjire. Mi-am fortat ochii să văd bine tabla si piesele, aproape că am făcut zgomot mărindu-mi pupilele; dar cei doi, prea cufundati în joc, nu au băgat în seamă perechea ciudată care se zgâia în ei. Am plecat fără să aflu dacă partida s-a încheiat remiză, cum anticipam, sau bătrânelul cu pardesiu verde a făcut, în fine, sacrificiul de nebun pentru a câstiga o pozitie favorabilă pe rocada adversarului.

………………………………………………………………………………………………..

Apoi am făcut o pauză, destul de lungă.

Duminică, am zis să-mi duc fiul pe acolo, să-i arăt. Îi povestisem câte ceva. E drept, nu rezonase prea tare, dar am gândit că, dacă vede cu ochii lui, va aprecia altfel decât pot eu să-i povestesc. Recunosc, aveam mici emotii: dacă nu mai e chiar-chiar asa cum stiam eu?

Ei, bine, nu mai era deloc pustiu. Ba, pot spune, era mai aglomerat ca niciodată. Nu cred că am mai văzut asa mutle mese acolo. Si toate erau ocupate. E drept, era o vreme superbă, era ora două după-masa, aproape că nu-ti puteai dori altceva, în Bucuresti fiind, decât să stai în parc. Ce m-a frapat a fost linistea. Aproape că nu se auzeu voci, desi era atâta lume.

Nu se auzeau voci, în schimb se auzea zgomotul zarurilor. N-am numărat, dar cred că numărul meselor ocupate de tabalgii era aproximativ egal cu cel al meselor ocupate de jucătorii de remi. Sahisti? Trei mese cu totul… Am trecut destul de repede prin perimetru. I-am zis fiului meu doar atât: nu mai e ca pe vremuri.

UPDATE.
M-au impresionat atât de mult vizita în Colțul Sahistilor si chestia cu Chandra încât am scris un editorial despre.

12/11/2010

Eu îmi văd de treabă ;)

Presupun că nu veti fi foarte multi interesati de asta (nici pe Anca, ultimul meu fan, n-am mai văzut-o pe aici…), dar eu încerc să merg mai departe cu proiectul „Sâmbăta de poezie”. Peste câteva ore veti putea citi ceva nou.

P.S. Iar duminică ar trebui să găsiti aici un nou episod din „Servesc patria”.

Etichete: , ,
03/11/2010

Fatadă decăzută în centrul Bucurestiului

Mi-e ciudă de fiecare dată când trec pe această stradă si văd această fatada tristă, dincolo de căzăturile căreia ghicesc vremuri mai luminoase (fără să fi fost vreodată vreo reusită arhitectonică deosebită, se vede cu ochiul liber). Nu stiu când a fost ridicată clădirea, nu stiu povestea ei, dar cred că i-a fost mai bine si, da, îi poate fi si mai rău…

toamn 007

Fatada fotografiata pe straduta dintre Banca Nationala si Calea Victoriei (colt cu Librăria M Eminescu). FOTO: Călin Hera

P.S. Îmi amintesc campania pornită de Alex

18/10/2010

Un whisky, un vot

Vă invit, dragi prieteni, să votaţi PA-urile care v-au plăcut, Sunt cele eligibile din prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon„. Le găsiţi pe toate aici.
Fiecare dintre voi are dreptul la trei voturi (am socotit aşa: la fiecare cinci PA-uri de pe tabloul principal se adaugă un vot – sunt 14 PA-uri eligibile, fiecare arbitru are la dispoziţie câte trei voturi; arbitru poate fi oricine apare pe aici 😉 ).
P.S. Chemaţi-vă prietenii! 😉

Cred că am uitat să setez durata poll-ului. Voi lua în considerare, deci, situaţia înregistrată la miezul nopţii dintre luni spre marţi, astfel încât marţi dimineaţă să putem anunţa tema noii etape, care va fi aleasă pornind de la PA-ul câştigător.

Baftă!

P.S. Le mulţumesc frumos tuturor celor care au participat la prima etapă a concursului. Vă aştept şi la următoarele, atât pe „veterani” cât şi pe aceia care încă n-au apucat să participe.
Îmi pare rău pentru textele care nu s-au încadrat în „norma” de 500 de semne (dar nu mai mult de 550 de semne) şi pentru cele sosite după deadline.

15/10/2010

Phishing la drumul mare

E greu de crezut, dar încă se încearcă scheme d-astea. Iar dacă se încearcă, înseamnă că sunt oameni care, cum se zice, pun botu’.
Despre ce e vorba?

Probabil că multi ati primit deja mesajul de mai jos, din care citez: „Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c). Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON. Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.”
Semnează un anume Cristian Marin, sef serviciu de comunicare si relatii publice, din cadrul Ministerului finantelor.

Sună bine? Sună, cum nu?

Dar asta cum sună?
Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici”, si e dată o adresă web . Pagina care se deschide seamănă cu cea a Ministerului finantelor publice (adresa corectă e mfinante.gov.ro, adresa copiata e mfinante.ro). În fine, cei care au apucat să intre acolo înainte ca siteul să fie raportat pentru phishing erau îndrumati să indice un cont în care să le fie virati banii, numărul cardului si codul de securitate al cardului :))

Grădina e mare. E mare grădina.

Etichete: , ,
11/10/2010

Apus de soare pe Autostrada Soarelui

Apus de soare fotografiat pe Autostrada soarelui

Apus de soare în octombrie Foto: Călin Hera

Aseară a trebuit să dau o fugă. Să duc două mâte cuiva care avea nevoie (vă amintiti, poate, povestea cu pisica si vietile ei finite). Nu insist asupra lui miau-miau, nici a celei care a stat cuminte în cutie, nici asupra celeilalte, care a simtit nevoia să facă o tură pe la pedala de ambreiaj. Chestia e că, la un moment dat, le-am spus fiicei mele si fiului meu:
– Tragem un pic pe dreapta.
Le-am arătat apusul de soare, unul dintre cele mai încărcate de culori pe care le-am văzut. Am tras două cadre (cu telefonul), apoi am plecat mai departe. Mă uitam mai mult în oglinda retrovizoare decât în fată, dar a fost OK, eram pe autostradă (m-a depăsit si un Fiat 500, dacă mi-am dat bine seama ce era bolidul tzusti :)).

NOTĂ. Aici si aici sunt fotografiile făcute de fiu-meu, cu telefonu lui.

08/10/2010

Provocare de weekend

Domnilor* si domnilor,
Asa cum am promis, am ceva pentru dumneavoastră. Am primit o provocare pe care o socot inetresantă, în cadrul unui concurs PAfoto din Pahico. Foarte pe scurt, trebuie să scriu un PA pornind de la fotografia de mai jos.
Cum cele mai interesante provocări nu trebuie să rămână neîmpărtăsite si cum ne pregătim de un nou concurs de proză arhiscurtă, socot că e nimerit să vă sugerez a vă încerca pana. Asadar, scrieti, vă rog, toti cei care vă încumetati, un PA (text de 500 de semne, plus minus 10%) inspirati de fotografia cu pricina. Ei?


Asta e fotografia. Propunerea a fost făcută în Pahico de dragoeslu. Fotografia provine de pe site-ul iFun.ru, dacă m-am prins eu bine. Ei nu stiu de unde au împrumutat-o.

*Bineînteles că provocarea e adresată, deopotrivă, autoarelor de PA-uri. Dar am tintit-o către domni fiindcă, se stie, le eram datori.

Lor, dar nu doar lor: Dan, Alin Fumurescu (sper că, printe ideile vânate, se va afla si una care să-i inspire cele 500 de semne), Paul Gabor (avem si mere, e sezon!), Caligul (sper ca Pătrascu să nu se mai răzgândească), Cristian Lisandru (când se întoarce de la piată), Ioan Bistriteanul (dacă are timp printre voturile la concursul de poezie), Melicovici, paulgsandu, Iulian Tănase, Cristian Dima (mi-a plăcut manifestul pentru iubire, cred că merge si unul de 500 de semne 😉 ), dAImon (aflat în căutarea unor bloguri ardelenesti – poate-l ajutati!), daurel (P.S. Vezi, de-aia am eu două bloguri, ăsta si celălalt),Flavius Obeadă, Nea Costache, Serafim, Vania (nu mai ai scăpare!), geocer (că se gată TIB-ul), Mircea Popescu, Sictireli, Simion Cristian

Mi-ar plăcea dacă Roxana ar intrepretea si ea fotografia, în stilu-i inconfundabil ;). Si sunt curios cum ar ilustra Alex, Sorin si Remus ideea de mai sus.

P.S. Dacă am omis pe cineva, a fost fiindcă nu sunt deloc perfect. Dimpotrivă.

08/10/2010

Angela Gheorghiu ţi-a sugerat să îţi placă Angela Gheorghiu

Angela Gheorghiu, într-o lucrare de Linda Sutton.  (Am zis să ilustrez asa, că alte imagini cu ea ati văzut mai des, desigur) Sursa: site angelaghorghiu

Am mai scris despre titlurile mesajelor primite de la Facebook. Unul dintre cele care mă asteptau în Inbox azi-dimineată m-a amuzat – si asta mi-a prins bine, pentru că eram încruntat în urma scandalului iscat după interviul Liiceanu – Herta Muller de la Ateneu (revin cu asta).

Asadar, am aflat că „Angela Gheorghiu ti-a sugerat sa iti placa Angela Gheorghiu”. OK, îmi place 😉 Iar după ce am intrat pe noul ei site, mi-a plăcut iar. Dar, parcă, m-a cam intimidat. Asa sunt eu, timid.

Nu mă întrebati de ce am ales Sanie cu zurgălăi. Poate fiindcă e, totusi, cam frig.

06/10/2010

Cu ce se potriveste pasta de macese

Azi dimineată nu m-am putut opri, pur si simplu, si am ras sapte felii de pâine cu unt si cu pastă de măcese. Erau, unele, de pâine cu porumb si seminte de susan, altele de pâine de secară. Incredibil de bine a mers cu o cană de lapte cald cu cicoare. Incredibil! Asa ceva îti face ziua bună, măcar până la prânz.

Etichete: ,
04/10/2010

Elefantul cu fereastră

Nu mă pot opri, asa că vă voi arăta un detaliu din, probabil, ultima operă desenată de fiică-mea: un elefant cu fereastră (si scară):

Elefantul cu scară si fereastrăDesen făcut de Carina, cu marker nepermanent (albastru), pe o tablă albă. În realitate, e un detaliu dintr-o operă ceva mai amplă; o puteti vedea aici.

Etichete: , ,
03/10/2010

Principiul lui Prâslea cel Voinic

E bine ca, în viaţă, să te ghidezi după principii sănătoase. E necesar. Altfel, rişti să trăieşti degeaba. Principiile sănătoase sunt simple. Unul dintre ele poate suna cam aşa: bucură-te în prezent, având grijă să nu-l dezamăgeşti pe cel care ai fost în trecut şi să nu-i faci probleme celui care vei fi în viitor.

read more »

01/10/2010

O poveste cu final neasteptat

Mă pregătisem să dau o raită printre blogurile poetice, pentru „raportul” meu săptămânal. Dar am ajuns la Cristian Lisandru. Stiu că nu-i treaba mea. Dar asa cum m-am bucurat atunci, sincer, acum m-am întristat. Cineva mi-a spus, în tinerete, că, pentru a putea fi cu adevărat scriitor, e nevoie de o suferintă adevărată. Stiu că nimeni nu ar alege suferinta.

01/10/2010

Steaua – Napoli 3-3. Pentru ei

În primul rând, a fost un meci (Steaua – Napoli 3-3) palpitant. În al doilea rând, nu cred că trebuie să ne îndreptăm toată furia si toate frustrările înspre arbitrul polonez Borski. Poate că trebuia să încheie meciul după corner. L-a mai lăsat câteva secunde. Dar nu el i-a scos pe stelisti din careu în acele secunde în care încă se juca si erau vreo 6-7 jucători de la Napoli. Italienii puteau să mai dea, lejer, 5-6 goluri, în afară de cele 3 pe care le-au dat deja. Da, si Steaua a dat două bare într-o fază. Da, e posibil (probabil?) ca, dacă situatia ar fi fost inversată, dacă Steaua ar fi fost condusă si ar fi alergat după egalare, meciul să nu fi durat atât.
Ceea ce vreau să spun este că nu „cârnatul polonez”, cum i-a spus Gsp, e de vină, ci fix cei de la Steaua, începând cu Gigi Becali si faptul că a schimbat nici nu mai stiu câti antrenori, conditia fizică precară si lipsa de cultură (fotbalsitică, cum altfel?) a jucătorilor. Si, zău, nici „cel de-al 12-lea jucător” n-a fost cine stie ce.

Mi-a plăcut titlul din Evz. Poate că azi, la rece, veti găsi vreunul mai bun. Dar ăsta din evz, „Steaua, ucisă în stil mafiot”, mi se pare foarte bun.

Etichete: , , ,
30/09/2010

Familia Flinstone, o epocă de piatră plus 50 de ani

Cum să nu consemnez aniversarea celor 50 de ani de Familie Flinstone, după ce google a avut bunăvointa de a saluta momentul printr-un nou logo excelent?

Logo-ul google folosit azi, 30 septembrie 2010, ziua aniversării Flinstonilor, care, în urmă cu 50 de ani, erau difuzati in premieră, pe ABC.

Găsiti în Evz o poveste a familiei, dar si in alte locuri, of course.

Eu am amintiri frumoase cu Fred si Barney&Co. Copiii mei se miră că îi stiu, întrucât le-am spus, deseori, cât de naspa era televiziunea pe vremea lui Ceausescu.

30/09/2010

Concurs literar. Se poate si proză arhiscurtă

Condeiele tinere si ambitioase au parte de un concurs literar, care va fi marketizat bine spre foarte bine, se pare. Amicii de la toateblogurile.ro mi-au atras atentia asupra concursului si mă bucur să pun si eu umărul, cum se spune, la popularizarea lui.
Asadar, dragii mei prieteni talentati, notati-vă că există un concurs literar interesant, la care puteti participa cu poezie, proză scurtă si/sau scenariu. Textele trebuie trimise până în data de 31 octombrie, deci aveti la dispozitie un interval de timp decent. Concursul are un regulament, cititi-l!

29/09/2010

Fără statui la Universitate

Stiam că statuile vor fi scoase, pentru că urmau „lucrări de investigare, cercetare, depozitare si conservare ale constructiilor în vederea construirii parcajului subteran Piata Universitătii” (beneficiar Prointec România, executant Comimpex, aviz constructie 7343/03.09.2010 – dacă am notat bine). Ultimele dăti când am parcat lângă BCR, seara, era tot mai anevoios. Stiam, deci.
Dar când am văzut, cu ochii mei, excavatoare în loc de Spiru Haret sau Mihai Viteazu, am avut o strângere de inimă. Era ca si cum ar fi dat bomba si ai fi fost nevoit să treci mai departe, ce să faci?

Fotografie făcută de mine luni, 27 septembrie 2010, în Bucuresti, la Universitate

24/09/2010

Sâmbăta de poezie anuntată de vineri

Apropo de grup, nu uitati că eu n-am uitat: mâine vă arăt un poem nou! Mai sunt câteva ore.