Posts tagged ‘Romania’

01/11/2011

Ziare proaspete şi reviste colorate

Chiosc de ziare în intersecţia Dristor-Camil Ressu. Foto: Calin Hera

Chioşcul de ziare este un element banal al peisajului urban contemporan. Chiar dacă au murit, în vreme de criză, zeci de publicaţii, chioşcurile de ziare denotă abundenţă la capitolul informaţie.

Putem critica felul informaţiei oferite, faptul că sunt prea multe tabloide şi reviste de prost gust, dar nu putem nega faptul că în România oricine poate zice/scrie orice, oricine poate ajunge la informaţie şi opinii, dacă doreşte. Da, şi pentru asta au murit oameni în decembrie 1989*.

read more »

31/10/2011

Culorile toamnei în Herăstrău

Piesaj de toamnă, în Parcul Herăstrău. Foto: Calin Hera

Poate cel mai frumos lucru pe care îl poţi face în Bucureşti, zilele astea, e să te plimbi prin parcuri. E o adevărată sărbătoare oferită de culorile toamnei. Aparatul de fotografiat e o ustensilă necesară, dar fotografiile nu pot înlocui senzaţia. Uneori, se apropie de ea.

read more »

25/10/2011

Negustorii de pe Hristo Botev

Clădire aflată la intersecţia străzilor Negustori şi Hristo Botev. Foto: Calin Hera

Trec aproape zilnic pe lângă această clădire. De când a apărut panoul, am privit-o cu şi mai mare atenţie. Nu ştiu încă ce a fost aici pe vremuri, n-am privit-o cu atât de multă atenţie, pentru că nu m-am oprit niciodată s-o fac. Mă gândesc că, poate, mă ajută vreunul dintre cititorii acestui blog. Sau aflu eu mai întâi, vom vedea. Cert e că, privind clădirea, îmi pot imagina lesne măreţia de odinioară, caleştile trase la poartă, femeile frumoase întrezărite la ferestre.

NOTĂ. Această fotografie face parte din campania Vedere din Bucureşti (la care vă invit să participaţi).

Până acum am publicat:

Vedere din Bucureşti, Bloc cu cioară şi pescăruş.

20/10/2011

Din Mongolia în Tadjikistan

Tadjikistan. Harta politică

Îmi face plăcere să vă atrag într-o capcană: lecturarea unor jurnale extraordinare. Prietenii mai vechi ai acestui blog au apucat să-l cunoască pe cell61 şi să devoreze jurnalul lui din Mongolia.

Acum vă vând un pont: pe unul dintre cele mai interesante bloguri din România (dar La colţu’ străzii e mai degrabă un fenomen), puteţi citi, pe măsură ce se scrie, jurnalul Monei Prisăcariu, care s-a făcut voluntar în Tadjikistan (timp de un an).

Primele două episoade, aici şi aici.

05/10/2011

Dealul care a fost

Ce-a mai rămas dintr-un deal de lângă Turda. Foto: Calin Hera

Drumul pe care l-am făcut săptămâna trecută a fost interesant atât la dus cât şi la întors. Se cheamă că am trecut de două ori pe lângă forma de relief de mai sus, care m-a mirat. Se află în imediata vecinătate a unui parc industrial din Turda şi încă nu m-am dumirit dacă e ceea ce a rămas dintr-un fost deal sau dintr-o fostă grămadă mare de pământ adunat din excavările pentru parcul industrial.

Notă. Fotografia merge şi către Miercurea fără cuvinte.

30/09/2011

Acasă sau pe drum?

Pe autostradă. Foto: Calin Hera

Călătorului îi şade bine cu drumul. Căci, uneori, drumul îşi alege oamenii. Îi educă, îi îmbolnăveşte de călătorită. Unii nu se vindecă, alţii duc dorul. Poate că omul s-a născut nomad. Poate că de aceea sunt cutremure, incendii, inundaţii, poate că de aceea oamenii se întâlnesc şi se adună şi te miri din ce pricini: ca să treacă dealul, să se mute în alt sat, să împrospăteze sângele. Cred că nu există cale mai bună de a afla decât călătoritul. Ferice e acela care umblă.

read more »

27/08/2011

Furatul miresei

O imagine deja celebră: Mireasa trântită în iarbă (detaliu). Foto: Călin Hera

Furatul miresei

femeie tânără ca o ultimă zvâcnire sunt
spune mireasa încă netrântită în iarbă
ca o fugă neurnită sunt

trebuie să mă ţin de ceva
să stau locului (dar îmi vine să zbor)
îmi vine să plutesc îmi vine să înnebunesc
să-mi iau câmpii uite-aşa

în sus aş pluti
ca o legare la pământ
ca un fulger invers ca un avânt
ca agăţată de un vrej de fasole

*

într-o parte e zidul
(ca în legenda meşterului Manole) în alta e iarba
m-au prins într-o horă mă joc de-a baba oarba

mi-au legat o dâră de aur aici pe inelar
mă-mpiedic în voaluri (deci fug în zadar)

read more »

17/08/2011

Bucătarii din gips de pe litoralul românesc

Această prezentare necesită JavaScript.


În alte zări de soare pline sunt fete şi băieţi care te îmbie. Uneori, ajung să te tragă de mânecă, la propriu (păstrând decenţa).
Socoteala patronilor de terase de pe litoralul românesc e simplă şi se poate reduce la 9 cuvinte: cât ieftin pentru mine, cât mai scump pentru client. Sau la unul singur: tun.
Sincer, cred că mulţi dintre cei care

read more »

28/07/2011

Cele mai mari neajunsuri ale României

Peisaj urban. Bârlad, 2011. Foto: Călin Hera

În mijlocul unor dezbateri aprinse despre bucuria de a trăi în România, unul dintre participanţi a aruncat provocarea: care sunt principalele cinci neajunsuri?

La început s-a făcut linişte. Toată lumea era nemulţumită, dar tuturor le era greu să enumere. Treptat, s-au ambalat, şi-au luat vorba din gură. Cinicii au tras concluzia: principalul neajuns e că românii se lamentează prea mult şi altceva nu mai apucă să facă.

Până acolo, însă, a rezultat că neajunsurile ţin de fibra poporului român, că, dacă n-ar fi existat, Mioriţa ar fi trebuit inventată (pentru că descrie) şi apoi radiată urgent (fiindcă influenţează, e ca un blestem, ca o marcă).

Principalele neajunsuri/metehne ar fi (într-o ordine întâmplătoare):

read more »

07/02/2011

Mănânc păstrăv si plâng

Dacă ajungi la pârtia de la Azuga, dar nu cobori cu masina în parcare, la dreapta, ci tii drumul drept înainte, ajungi, după vreun kilometru si jumătate, la o păstrăvărie. Peisajul e încântător, mai ales dacă va fi nins ca în povesti. Pădurea care coboară de pe ambii versanti dă locului ceva maiestuos.

Dincolo de poarta păstrăvăriei sunt niste domni si o doamnă, plus un câine ciobănesc negru despre care afli (de pe o plăcută fixată pe poartă) că ar fi rău, dar care e blajin si foarte lenes. Apoi, o jumătate de duzină de bazine, dintre care doar unul nu e înghetat (presupunem că e iarnă, remember?). În apă se zbenguiesc vreo 130-140 de păstrăvi tineri. Unul dintre distinsii domni prinde opt bucăti într-o plasă aflată la capătul unei cozi înnădite.

Pestii se zbat, lenesi.
– Vreti să vi-i curăt?
– O, da, ar fi grozav!
– Costă câte doi lei pentru fiecare.
– Perfect.

Zece minute mai târziu, cu banii în mână (cam 6 lei pentru un păstrăv + 2 lei curătatul), s-ar putea să ajungi în încăperea în care domnul cu pricina efectuează operatiunea de curătare: spintecă burtile pestilor cu un briceag măricel, apoi, cu o miscare sigură, smulge măruntaiele si mai dă o dată cu arătătorul, apăsat, prin burta pestelui, de lângă coadă până la branhii. După care azvârle vietatea (sic!) într-o pungă de plastic.

Cele opt zbateri continuă în portbagaj, cine stie câtă vreme. Ca să nu le auzi, poti da radioul mai tare (se prinde Radio Europa FM). Câteva ore mai târziu, după ce au sfârâit pe grătar, păstrăvii proaspeti se lăfăie în farfurie, alături de bucăti potrivit de mari de cartofi natur, cu fire de verdeată, gata să fie stropiti de mujdei de usturoi si/sau (după caz) lămâie.

E?

29/09/2010

Frumusetea detunată într-o fotografie

Ieri, Remus Suciu m-a dat gata din nou. Am văzut fotografiile de la Detunata, judetul Alba. Locuri cu adevărat extraordinare, ca multe altele din tara asta prea greu încercată. Ajunge o viată de om pentru a le vedea pe toate?

Coloanele de bazalt de la Detunatele, judetul Alba, fotografiate de Remus Suciu.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Reportajul lui Ciprian Iancu îl găsiti în Evz.

18/08/2010

Imaginea României

Mâine încep să se întoarcă din Franta primii 79 de romi repatriati de Sarcozy. Pam-pam!

Adi Pîclisan a făcut probabil cea mai bnuă bună fotografie a săptămânii. Mi se pare că are de toate si spune totul despre România. Da, acea Românie pe care nu vrem s-o vedem, fiindcă ne indispune.
P.S. Click pe toto  foto pentru imagine mărită!

02/08/2010

Fotografii cu nume de locuri

La început, când credeam că mă voi putea tine de plan (relatari zilnice despre locurile si oamenii întâlniti în timpul peregrinărilor mele), am fotografiat nume de locuri. Recunosc, e o ocupatie incredibil de plăcută (vă provoc la asa ceva: hai să facem, peste sase luni, să zicem, o expozitie cu fotografii ale numelor de localităti Salvati-le pe blogurile voastre, cu tagul indicator, de pildă, si dati un link si aici, să le adunăm).

Acum, constat că am doar vreo sapte, dar îmi face mare plăcere să le privesc si să vi le arăt (în ordine cronologică):

Am fotografiat această intersectie din centrul orasului Brad (municipiu? cui îi pasă?) mai ales cu gândul la cel mai vestit brădean pe care îl cunosc, Alin Fumurescu.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

Mi-a luat ceva timp să mă prind că tocmai trec printr-o localitate având nume cu rezonantă aparte. Noroc că mi-am dat seama înainte de iesire, altfel ar fi trebuit să întorc masina din drum 😉
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

În cazul ăsta, recunosc, m-a fermecat mai mult cerul.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

Că doar nu puteam trece fără să arunc o privire, să pun două-trei întrebări 😛
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

O variantă a acestei fotografii o păstrez pentru celălalt blog, pentru când va fi debarcat Emil Boc.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

Aici mi-a plăcut rezonanta numelor de străzi. Prietenii stiu de ce.
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

Da, aici sunt „săgeti” către locuri de suflet. O, Doamne!
(Click pe foto pentru imagine mărită!)

31/12/2009

Ţara pierzaniei

Ţara asta n-are speranţe pentru că n-are elite. Probabil că cei mai buni dintre noi au plecat în străinătate şi continuă să plece. Probabil că aceia care rămânem în România suntem prea slabi, prea lipsiţi de perspectivă sau de curaj, prea laşi sau, pur şi simplu, prea resemnaţi.

N-avem încredere în noi înşine. Avem, cel mult, tupeu. Suntem injectaţi cu doze nesănătoase de mitocănie şi n-avem ruşine. Când nu suntem acasă, vorbim tare. Când suntem acasă, scuipăm pe jos… (un pic mai mult, aici)

NOTĂ.
Am găsit acest text dincolo. Fir-ar, nu vreau să închei asa anul, dar pare ceva foarte actual…

Etichete: ,