Furatul miresei
femeie tânără ca o ultimă zvâcnire sunt
spune mireasa încă netrântită în iarbă
ca o fugă neurnită sunt
trebuie să mă ţin de ceva
să stau locului (dar îmi vine să zbor)
îmi vine să plutesc îmi vine să înnebunesc
să-mi iau câmpii uite-aşa
în sus aş pluti
ca o legare la pământ
ca un fulger invers ca un avânt
ca agăţată de un vrej de fasole
*
într-o parte e zidul
(ca în legenda meşterului Manole) în alta e iarba
m-au prins într-o horă mă joc de-a baba oarba
mi-au legat o dâră de aur aici pe inelar
mă-mpiedic în voaluri (deci fug în zadar)
NOTĂ. Puteţi găsi aici povestea miresei trântite în iarbă, aici PA-urile dintr-un concurs PAfoto pornind de la această fotografie şi aici un PA scris de mine pornind de la această întâmplare.
În fine, aici e un alt PA care porneşte de la fotografia altei mirese (vezi mai jos) dar se potriveşte cel puţin la fel de mult cu fotografia de mai sus
P.S. Pentru fotografia întreagă, click aici. Găsiţi foto cu aceeaşi mireasă, de data asta singură, aici. Noa, că a devenit studiu de caz 🙂