Aterizase, cine ştie când (dar relativ recent). Părea un planor colorat decent, în mijlocul asfaltului cenuşiu. Copiii s-au bucurat: e de jucărie! A rămas nemişcat până când m-am dus după aparatul de fotografiat. La fel, vreme de trei bliţuri. La fel, studiat atent de copii. Nu, nu e de jucărie. Dar de ce nu mişcă? Mi-a plăcut să cred, la plecare, că totuşi s-a mişcat, înainte de a deveni desen pe asfalt.