Posts tagged ‘Pretentii’

20/01/2011

Cine şi de ce pică de fazan

Mă întreb care e originea expresiei „a pica de fazan”. Nu cred că vine de la jocul „Fazan”, ar fi prea simplu. Oare cât de vechi e jocul ăsta? Atunci când l-am descoperit (eram la grădiniţă) mi se părea foarte nou. Nu mi-am întrebat părinţii dacă ei îl ştiau, aveam impresia că l-au descoperit odată cu mine. Copiilor mei le-am dat aceeaşi impresie, cred; atunci când jucăm Fazan o fac, mereu, cu entuziasm – mă încântă să-i văd căutând cuvinte şi mă topesc atunci când găsesc la ei cuvinte pe care nu credeam că le-ar şti.

Revenind la mirarea de la început. Dacă expresia cu pricina nu vine de la joc, atunci mă gândesc că s-ar fi putut folosi mai degrabă „a pica de iepure”, „a pica de raţă/căprioară/porc mistreţ/urs/prepeliţă/şoarece”. Ideea e că fazanul nu pare chiar cel mai prost, naiv, uşor de păcălit animal – se zice că zic vânătorii.

M-am pornit pe această dilemă, din care, poate, mă veţi ajuta să ies, după ce m-am înfruptat dintr-o fazană, care stătuse 48 de ore la fezandat în vin şi nu mai ştiu ce mirodenii.

Etichete: , ,
18/01/2011

De doi ani si două săptămâni prin blogosfera românească

Ca să nu ratez sansa de a mai face un bilant (ultimul chiar mi-a plăcut), vă anunt că azi se împlinesc fix doi ani si două săptămâni de la prima postare pe acest blog.

Iată cifrele.
Mai întâi, niste tabele.

Cifre furnizate de wordpress.com, care a analizat acest blog Cifre furnizate de wordpress.com, care a analizat acest blog

Mai apoi, niste extrase din alte tabele, astfel:

Postări: 1.438 buc.
Comentarii: 18.454
Comentarii spam oprite de Akismet: 2.238
Nr. total de vizitatori: 309.484
Cea mai intens vizitată zi: 20 decembrie 2009 (2.470 unici)
Cele mai citite articole din cea mai vizitată zi:
dincolo de cuvinte (270)
Pădure de mesteacăn -> (o poezie pe zi) (243)
Când cravata nu ajută la nimic (223)
Linişte cu brumă (190)
1989. Fuga până-n toamnă (163)
Termenii motorului de căutare all time:
calin hera 2.263
muzeul satului 1.021
pozitii sexuale legendare 892
predica la cununie 788
muzeul satului bucuresti 571
cele mai bune filme romanesti 522
pa-uri 490
calin hera blog 423
pe ce mana se poarta bratara 332
poezii 281
predici la cununie 256
flori 249
tabla inmultirii 247
la ce mana se poarta bratara 238
desene pe asfalt 194
retezat 187
(iar în ultimul an)
calin hera 1.775
pozitii sexuale legendare 892
predica la cununie 556
cele mai bune filme romanesti 522
muzeul satului 435
calin hera blog 323
muzeul satului bucuresti 269
tabla inmultirii 247
pe ce mana se poarta bratara 242

Cele mai citite pagini ever
Home page 77.090
82 de cuvinte despre mine 3.019
Ce e PA-ul 2.779
Servesc patria. Cafea, nişte ţigări, ceva 2.055
24 de PA-uri 2.025
O predică la cununie 2.007
La ce mana se poarta bratara 1.972
Muzeul Satului 1.891
Trăiască România dodoloaţă! 1.661
Pădure de mesteacăn -> (o poezie pe zi) 1.660
Cele mai bune filme românesti 1.443
Pagina de onoare 1.374
Febră 1.310
Domnul Lică ia aer 1.304
articole din top 10 ultimul an, care nu apar în clasamentul de mai sus
(Su)pozitii sexuale legendare 1.093
Oraşul PA. Proză arhiscurtă 1.043
Acoperişul cel mai cel (voturi proză arhiscurtă) 985
Etapele Oraşului PA 925

Cei mai multi cititori mi-au venit de la fain-ul de pe polimedia (101.375!), ceea ce mă descumpăneste nitel.
Urmează:
blogger.com 8.126
Ziarul de la 5 4.767
gabi vechi 3.494
Naiv prin Romania 1.819
cell61 1.725
cristinaairinei.blogspot.com (blog dispărut 😦 ) 1.211
Anca 1001
(Asadar, garda veche…)
Dintre care, în ultimul an:
Adela 763
Carmen Negoită 687
Lady A 620
Gabi nou 582
Ovidiu Eftimie 490
fetitacuchibriturile.blogspot.com 412
alvalia.ro 408
Bogdan Onin 383
daurel 354

Cele mai multe plecări de pe acest blog au fost către:
Gabi vechi 375
Naiv prin România 359
LePetitPrince 324
blog-pierdut.blogspot.com 298
polimedia.us 149
Ioan Bistriteanul 147
Anca 142
Iar în ultimul an apar în top, în afară de cei din clasamentul all time
Caligul 142
LeeDee P 98
Leo 62

NOTĂ. Mi-a luat prea mult timp alcătuirea acestei postări, asa că renunt să mai prezint alte fapte.
Adaug, totusi, pentru amatorii de statistici, un grafic ZeList, care nu stiu dacă spune ceva sau ba.

Evolutia blogului PA-uri si mirări în clasamentele ZeListEvolutia blogului PA-uri si mirări în clasamentele ZeList

17/01/2011

Schimb de priviri, cu Barroso în coadă

Schimb de priviri. Undeva (dreapta), Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, fotografiat în data de 1 mai 2010 la Shanghai, în pavilionul UE din cadrul Expozitiei Mondiale. FOTO: Călin HeraSchimb de priviri. O droaie de priviri. Nu-s două în aceeasi directie. Undeva (dreapta), Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, fotografiat în data de 1 mai 2010 la Shanghai, în pavilionul UE din cadrul Expozitiei Mondiale. FOTO: Călin Hera

Printre atâtea priviri, îmi face plăcere să vă anunt noul proiect al lui Alex Mazilu. E despre fotografie si cuvinte, despre sentimente si bucurie. Pasiune, adică. E foarte Alex si, aflu, destul de mult Alecu.

15/01/2011

Starea lui Mihai Eminescu

despre eminescu

avea la răstimpuri
un sentiment ciudat
el n-a mai fost văzut de mult
dar starea lui ni s-a păstrat

 

 

NOTĂ. Am mai publicat aceste versuri în urmă cu un an si jumătate. Nu stiu prea bine de ce, dar m-a apucat să vi le arăt (din nou, celor care le-ati mai văzut; prima oară, celorlalti).
Cu această ocazie îi îndemn pe bucuresteni să ia în calcul spectacolul de la Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română, iar pe ungurii care vor primi mailul cu cele patru traduceri de mai jos îi salut.

Poezia „Dintre sute de catarge” (MIhai Eminescu), tradusă de patru poeti unguri. Email trimis de ICR Budapesta la mai multe sute de persoane, cu ocazia zilei lui Eminescu.Poezia „Dintre sute de catarge” (MIhai Eminescu), tradusă de patru poeti unguri. Email trimis de ICR Budapesta la mai multe sute de persoane, cu ocazia zilei lui Eminescu.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

10/01/2011

Festin cu Mălăele

Recunosc: nu mi-a plăcut Horatiu Mălăele. Chestia asta o am din scenetele TV pe care, vrând-nevrând, le urmăream la TV Ceausescu si din desenele lui (inconfundabile) publicate în revistele vremii. Mi se părea un snobism să spui că-ti place Mălăele, pe care mi-l imaginam doar în roluri de student/proaspăt absolvent/intelectual pretentios si nereal de complicat. (Dacă nu mă însel, si rolurile din filmele în care era distribuit atunci.)

Mi s-a întâmplat un lucru ciudat: din cauza asta (respingerea lui Mălăele si a lui Stefan Radof – despre care sper să vorbesc cu altă ocazie), am ocolit mereu Teatrul Nottara, în studentie – cred că am fost doar la 3-4 spectacole acolo, în toti acei ani.

Preferam Teatrul Mic, Foarte Mic si Bulandra (alegeam în special spectacolele de la Grădina Icoanei).

Andrei Serban, cu Trilogia greacă si directoratul de la începutul anilor ’90, mi-a adus în top Teatrul National. În ultimii 20 de ani am oscilat între National si Bulandra, fără a „experimenta”, însă, atât cât mi-as fi dorit (dar mi-am propus să repar chestia asta – si multe altele).

Am făcut o atât de lungă introducere pentru că aseară mi s-a mi s-a întâmplat ceva extraordinar: m-a fascinat Mălăele. Are parte de un rol foarte ofertant în Dineu cu prosti, scris de Francis Veber. Dar, cred, nu doar rolul e de vină, ci – mai aels – calitatea indubitabilă de actor talentat si inteligent pe care o are Horatiu Mălăele.

Scenă definitorie din „Dineu cu prosti” (Francis Veber), spectacol regizat de Ion Caramitru la Teatrul National. Fotografie luată de pe site-ul TNB.Scenă definitorie din „Dineu cu prosti” (Francis Veber), spectacol regizat de Ion Caramitru la Teatrul National. Mălăele având una dintre celebrele si spumoasele lui convorbiri telefonice, sub privirea încremenită a lui Serban Ionescu. FOTO: tnb.ro

În Dineu (regia Ion Caramitru), Horatiu Mălăele umple scena, tine publicul în mână si, timp de aproape două ore (incluzând reprizele de aplauze de la final), te face pe tine, spectator, să râzi cu poftă.

E bine când râzi, uiti de necazuri (dacă ai), de frigul de afară (dacă e frig), de ziua de leafă (dacă e, încă, departe), de rahaturile de la televiziuni s.a.m.d. E sănătos să râzi. Iar dacă se întâmplă să te regăsesti în vreo secventă, în vreo frântură de replică sau de situatie, în oricare (preferabil nu în prea multe!), atunci – cu sigurantă! – râsul devine cu adevărat sănătos.

Povestea n-are rost să fie povestită; merită văzută. Totul se desfăsoară în acelasi decor, un living dintr-o casă pariziană (nefiind nevoie să se schimbe decorul, nu e nevoie nici de pauză). Serban Ionescu îsi joacă rolul mai mult decât decent, Alexandru Bindea la fel. Costina Ciuciulică mi-a plăcut mult mai mult în Toti fiii mei (chiar mi-a lăcut acolo!). Dar Mălăele face toti banii. Fiecare mimică e gândită si pare naturală, fiecare gest are darul să comunice (chiar si aprecierea de la final, gen „se poate mai bine cu aplauzele în partea stângă”).

Recomand!

P.S. Pe Stefan Radof l-am descoperit si apreciat în Senatul României si în rolul Iuliu Maniu. Târziu, dar definitiv.

06/01/2011

O discutie despre Filantropica

Pentru că am spart deja gheata, prezentându-vă niste crâmpeie de discutie din Pahico, azi vă arăt alta. De data asta e vorba despre filmul Filantropica. Vă las să, dacă doriti, cititi.

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (1)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (2)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (3)

Printscreen al unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (4)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org. P.S. Click pe ele pentru imagine mărită si, deci, pentru lectură lesnicioasă si, presupun, agreabilă!

NOTĂ. Aici e ceea ce am scris eu mai de mult despre Filantropica si topul celor mai bune filme românesti, alcătuit de mine.

UPDATE. Se cuvine să adaug ultima replică a lui Laurean.

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (5)

Printscreen-uri ale unei discutii despre filmul Filantropica (Nae Caranfil), care a avut loc pe forumul Pahico, în hattrick.org (6)

04/01/2011

Marti, după Revelion

V-am vorbit adeseori despre Pahico, locul în care s-a născut proza arhiscurtă. Acum vreau să vă arăt ceva (cu mentiunea că discutiile din Pahico sunt, acum, ca la reducerile care stau să urmeze: cu 70% mai putine, dar, încă, foarte foarte interesante.

Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia.Printscreen al unei minicronici cinematografice postată de Laurean în forumul de discutii al Pahico, la capitolul Cinemagia. P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită citit!)

În principiu, sunt de acord cu părerea lui Laurean (un meserias). Am văzut filmul lui Radu Munteanu într-o seară de luni, după Crăciun. Aveam oaresce asteptări de la acest film, care se bucurase de cronici bunicele. La final (dar si pe parcursul filmului) am fost mai degrabă dezamăgit. Nu de faptul că filmul nu are coadă. Asta îmi place, se termină ca un PA. Dar m-a deranjat si pe mine excesul de cadre lungi, neslefuite, asa cum m-a deranjat lipsa de plauzibilitate a unor scene (de exemplu, vizita lui la Constanta, în casa mamei amantei). De asemenea, punctul culminant, acela în care el îi spune sotiei că iubeste pe altcineva, mi se pare inegal: are si faze foarte bune si minusuri.

Desi am remarcat deja destui actori care-mi plac (Dragos Bucur e unul dintre ei), regizori si scenaristi buni, mult lăudata cinematografie românească e, încă, în căutarea unei identităti. Cred că e, încă, la stadiul de atelier. As vrea să văd filme cu poveste plauzibilă, interesantă, cu cadre rezonabil de lungi.

P.S. Rămân în plasa lui Nae Caranfil.

UPDATE. Am găsit si o cronică pozitivă (am preferat s-o iau de pe un blog, nu din vreo revistă sau rubrică de profil din vreun ziar, că autorii de acolo sunt, bineînteles, din altă ligă).

 

UPDATE. Am acordul Cercului să vă arăt o continuare a discutiei despre Marti, după Crăciun 😉

Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”Printscreen din conferinta Pahico, partea în care se discută despre filmul lui Radu Munteanu, „Marti, după Crăciun”.

P.S. Click pe imagine pentru a putea citi în conditii bune. Merită!

31/12/2010

Ion Mircea si Ion Muresan în aceeasi revistă

Aflu de la Răzvan Tupa despre ultimul număr al revistei sătmărene Poesis International în care i-am găsit pe doi dintre cei mai dragi mie poeti: Ion Mircea si Ion Muresan.

Facsimil din prezentarea lui Ion Mircea în revista Poesis International

Luati-vă timp pentru lectură, pentru că aveti aici revista în format pdf!

22/12/2010

Colinde cu lerui ler

În continuarea discutiei despre ler, am zis să ne aruncăm ochii peste câteva texte, să ne dăm mai bine seama ce e, de unde vine si, eventual, încotro se duce.

read more »

21/12/2010

Răzvan Țupa despre anul editorial 2010

Răzvan Țupa conturează „profilul unui an de poezie dintre cele mai vii în ultimul deceniu, într-un peisaj pe cât de bogat, pe atât de inegal (se putea altfel?), dar mult mai bine definit decât până acum. Practic, este pentru prima dată după 1989 când putem vorbi despre o normalitate a poeziei în România, când nu a mai fost nevoie de eforturi de relaţii publice sau de promovare agresivă pentru a se deschide apele editoriale pentru cărţile de poezie”. O analiză optimistă (dar avem nevoie de optimism), pe care v-o recomand! O găsiti aici.

În ceea ce mă priveste, am învătat multe din acest an literar. Mă bucur că am publicat o carte de poezie, care însă nu se găseste în librării (doar în mica librărie-chiosc din fata Muzeului Literaturii Române). Cred că e important să publici, dar important e să te asiguri că volumul ajunge la cât mai multi cititori. Altfel, e aproape ca si cum n-ar fi. M-au emotionat si m-au bucurat cele două lansări de carte si cuvintele spuse sau scrise de voi. În orice caz, m-am linistit; e un sentiment plăcut acela de „a lăsa în urmă”.

Îmi doresc si vă doresc un an literar 2011 mai bun. Si, mai ales, îmi doresc si vă doresc răgaz si plăcere pentru lectură. Lucruri de calitate se scriu, o arată si Răzvan.

UPDATE.
Răzvan Tupa mă „amenintă” aici că va reveni asupra cărtii mele. Sunt curios cum 😉
În fine, consemnez, cu oarecare roseală, această trecere în revistă a titlurilor anului 2010.

21/12/2010

Ce e lerul? (Leru-i ler)

Întrebărilor celor mai simple li se dau cel mai greu răspunsuri. Asta o ştie orice tată sau orice mamă de copil aflat la vremea de ce?-urilor. Ca om simplu, în căutare de răspunsuri la o întrebare simplă şi aproape servită, am vrut să aflu ce-i ăla ler. De ce îi dă Ştefan Hruscă cu leru-n sus  / leru-n jos. Am încercat să consult surse online, că-i la modă şi, sigur, mai simplu.

read more »

13/12/2010

O găleată de bere

Mi-a plăcut ideea, am impresia că realizarea e super, iar fotografiile m-au dat gata. Dacă aș locui în Timișoara, nu m-aș da în lături, parol! (Fireste, vorbim despre o vizită de documentare, pentru blog). Îmi place întreg ansamblul, cu porcii de pe pereti, beti ca oamenii, cu găletile de bere, borcanele de whisky si vazele cu vin.

Imagine din interiorul barului Porky’s deschis la mijlocul săptămânii trecute la Timisoara. FOTO: Adi Pîclisan/EvzImagine din interiorul barului Porky’s deschis la mijlocul săptămânii trecute la Timisoara. FOTO: Adi Pîclisan/Evz

Amănunte, aici.

08/12/2010

Teoria transformărilor bruşte

Dl Lică a crezut într-o vreme, ca mai toată lumea, că viaţa evoluează treptat, că transformările se produc lent, că lucrurile vin unul din altul, că e vorba despre o devenire. A studiat problema la miezuri de noapte, la trecerile dintre ani. Se observa, se studia şi constata, de fiecare dată, că el, dl. Lică, este fix la fel şi la 23.59 şi la 00.01 când, deja, era o altă zi, un alt an, un alt mileniu (s-a întâmplat şi asta!), o altă vârstă. Aşa a ajuns la concluzia că graficul vieţii nu e o linie dreaptă sau una curbă, care să urce sau să coboare lent, ci mai degrabă un zig-zag cu puncte de inflexiune, de cotitură, foarte bine determinate, despre care se poate spune cu exactitate când anume au avut loc şi că în urmă lor s-au produs efecte foarte concrete.

Există un domn Lică holtei, apoi unul un pic mai altfel în timpul căsătoriei şi există un alt domn Lică, cel de după divorţ, diferit de ceilalţi doi. Iată două evenimente foarte precis definite, căsătoria şi divorţul, care l-au schimbat pe domnul Lică suficient de mult încât să conteze.

Dl. Lică are la îndemână numeroase alte exemple care să-i susţină teoria transformării bruşte: vecina Stela, care refuză petrecerile de când i-a fost extirpat un sân, vecinul Ilarion, care nu mai iese la bere de când are copil, amicul Flavius, care nu-şi găsea rostul până a devenit bisericos, Dan, care a scotocit munţii, cărare cu cărare, până i s-au bulit genunchii, apoi s-a ingrăsat şi a devenit melancolic. Viaţa e un zig-zag, şi nu o succesiune de puncte care diferă de precedentul numai puţin.

Atunci când ajunge cu discuţia în acest punct, dl. Lică are două argumente imbatabile, cu care, de regulă, îşi face praf auditoriul: primul este borna naşterii, după care el, dl. Lică nou-născutul este cu totul altfel decât fătul dl. Lică şi borna moarte, la fel de „brutală”, care desparte graficul vieţii oricărui domn Lică în două secvenţe evident diferite.

Dl. Lică priveşte liniştit de la ultimul etaj al blocului în care locuieşte. N-are chef de vreo nouă schimbare, e mulţumit cu linearitatea existenţei sale de acum, dar ştie că, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla ceva foarte concret care îl va duce într-o altă etapă a vieţii, destul de diferită de toate celelalte de până acum, dar nu obligatoriu ca o consecinţă a lor, ci doar a hazardului. Ceea ce e destul de cool!


Notă. Citiți, în context, acest PA.

04/12/2010

Ca o carte deschisă sunt pentru tine

Atunci când tu mă priveşti mă simt
ca în copilărie (când nu puteam să mint).
Sunt ca o carte deschisă.
Sunt răsfoibil.
Sunt o succesiune de pagini (scrise mărunt).

Şi totuşi, nu sunt transparent. Altfel,
ai vedea până dincolo de mine,
ai putea admira peisajul (din spatele meu).
Ai spune: iată o iluzie optică.

Şi ai trece mai departe.

Dar tu, tu te mulţumeşti
să mă răsfoieşti. Nu ştiu cum faci,
dar ajungi să te lăfăi
prin zona în care am inima (ca o pisică interioară răsfăţată).

NOTĂ. Acesta e un exemplu tipic de transformare a unui PA într-un poem (am mai dat unul aici). Un exemplu tipic de risc (asumat sau nu) pe care îl are cineva care scrie poezie si scrie si proză arhiscurtă. Cred, sincer, că acestui trext îi sade mai bine ca poem decât ca PA, asa cum fusese el scris initial. Ca poem a apărut si în cartea mea.

01/12/2010

Freezing rain de Ziua Natională, în loc de laolaltă

Ploaia înghețată de azi-dimineată, care m-a tinut în jurul masinii muuuult mai mult decât as fi vrut (până la urmă am reusit să curăt geamurile destul de cumsecade), mi-a amintit foarte direct că Ziua Natională a României pică într-o perioadă a anului cam nepotrivită pentru petrecere laolaltă.

Fotografie făcută azi (01.12.2010) la parada de 1 Decembrie din Bucuresti, de colegul meu Vlad Stănescu. Recomand întreg fotoreportajul de pe evz.ro!

Cred că, în principiu, Unirea din 1918 e un eveniment extraordinar în istoria României. Poate cel mai important
(eu as vota si pentru încoronarea regelui Carol I – 10 mai 1886, fiindcă acela poti zice că a fost momentul de cotitură). De ce însă nu reusim să simtim că e sărbătoare azi? E vorba doar de vremea proastă (iarna nu-i ca vara, am aflat de mai multă vreme…). Unde am pierdut (dacă l-am avut vreodată) sentimentul de laolaltă, de împreună, de solidaritate (stiu, sună prea pompos)?

În fine, mai am un dor, dorul de România dodoloată. Azi sunt 92 de ani de la Unire. Câti, oare, până la Unire? Închei strigând (în gând): Trăiască România dodoloată!

NOTĂ. Am folosit englezismele din titlu pentru că mi-a plăcut pronuntia perfectă a unei domnisoare reporter de la Realitatea TV, atunci când a explicat de ce nu zboară niste avioane de pe Otopeni.

Logoul cu care google.ro a cinstit ziua de azi
După cum se poate observa în imaginea de mai sus, în ciuda faptului că cei de la google sunt destul de engleziti, au folosit corect tricolorul românesc, fără a mai adăuga a patra culoare, cum făcuseră autoritătile din Alba Iulia.

Mai sărbătoresc azi (din câte mi-am dat eu seama): Gabriela Elena, Flavius Obeadă, Leo, Paul Gabor, Adela Onete, ajnanina, Cristian Dima, Naiv prin România, Cristian Lisandru, A.Dama, starsgates, Daurel, g1b2i3, Gina, Laura Driha, Serafim, Călin, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Romeo, Dan, Roxana Soare, Anamaria Deleanu, Bogdan Onin, Cristian Stefanescu, Geocer, LeeDee P.,LePetitPrince, Photographis.

29/11/2010

Cum gândesc chinezii

De ce scriu arabii de la dreapta la stânga? De ce au pierit cifrele romane? De ce folosesc rusii scrierea chirilică? Sau japonezii pe cea hieroglifică?

OK, poti să răspuzi că d-aia. Că asa au apucat. S.a.m.d.

Dar îndărătul tuturor acestor de ce-uri se află deprinderi culturale, feluri de a fi, civilizatii. Eu cred că-i poti întelege mult mai bine pe chinezi, de exemplu, stiind cum fac ei înmultirile. Aceeasi tablă a înmultirii, metode de calcul diferite, sisteme de gândirie diferite, oameni diferiti, aceasi Planetă. Mie-mi place că.

Cei care zâmbesc privind filmuletul de mai jos (desi epublicat de vreo doi ani, eu abia zilele trecute l-am văzut; gratie Laurei) sunt superficiali.

28/11/2010

Tabla înmulţirii

Nimic filosofic, cel puţin aşa, la o privire superficială, dar de bază. Am ales să fac acest tabel pentru uzul fiului meu. Printat, lipit pe birou. Cred că e mai bine să tragă cu ochiul (în timp, va ţine minte tabelul*; poate e şi asta o soluţie bună de învăţare a tablei înmulţirii; pe vremea mea se învăţa pe de rost, pur şi simplu).
Aduc tabelul şi pe blog, poate îi va mai folosi cuiva.

read more »

26/11/2010

Decât o dilemă mai am

Privesc admirativ-contrariat femeia din fata mea. Are vârstă incertă şi o oarecare graţie în mişcări, care poate veni însă şi de la o rutină îndelungată. Pare nu că-i place ce face, dar e împăcată cu asta şi caută să vadă partea bună a lucrurilor.

Desi initial îmi spusese că mai are decât o dilemă, după ce a studiat mai atent problema, a observat că, totusi, nu mai are nicio dilemă. As fi rămas la acest joc de cuvinte (probabil ferit de prea multă originalitate), fără a-i da întelesuri pe care, desigur, nu le are, dacă cercetarea mea ulterioară n-ar fi întâmpinat replici care, scoase din context, pot alcătui frânturi de scenariu.

„Am dilema de săptămâna trecută”, mi-a răspuns un domn în etate. „Azi n-au adus dileme”, a replicat o blondă plinuţă. „M-a rugat un domn să-i păstrez dilema asta, dar v-o dau dumneavoastră, nu cred că-i mai trebe”, mi-a făcut cu ochiul o tanti cu batic.

N-am vrut să las domnul cu pricina fără dileme, dar eram şi eu în căutarea uneia, aşa că am achiziţionat-o.

Între timp am şi întoars-o pe toate fețele, aşa că, dacă se întâmplă cumva ca domnul care nu și-a mai găsit dilema să parcurgă aceste rânduri, să mă contacteze: i-o ofer, că tocmai a apărut una nouă.

P.S. De fiecare dată când cer revista Dilema veche de la chioscul de ziar sunt parte a unor dialoguri care, scoase din context, par foarte foarte filosofice.

20/11/2010

A doua apariţie cu cravata roz

Dacă tot am arătat imagini de la prima apariţie cu cravata roz, vă arăt şi de la a doua. Aici e afişul lansării de la Bucureşti (Uniunea Scriitorilor, 27 martie 2010) şi invitaţia făcută prietenilor mei din blogosferă, iar aici o reinvitare şi câteva constatări de parcurs. Aici e o glumă care a prins bine (în orice caz, lui Ovidiu Eftimie i-a plăcut destul de multă vreme). În fine, mai jos e filmuleţul, făcut de colegul meu Ovidiu Anton, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.