Nimic filosofic, cel puţin aşa, la o privire superficială, dar de bază. Am ales să fac acest tabel pentru uzul fiului meu. Printat, lipit pe birou. Cred că e mai bine să tragă cu ochiul (în timp, va ţine minte tabelul*; poate e şi asta o soluţie bună de învăţare a tablei înmulţirii; pe vremea mea se învăţa pe de rost, pur şi simplu).
Aduc tabelul şi pe blog, poate îi va mai folosi cuiva.
UPDATE. Costat că această pagină este una dintre cele mai căutate, lucru pentru care îi mulţumesc public domnului Gugăl şi care mă duce cu gândul la faptul că, poate, învăţătorii şcolilor din România ar trebui, pur şi simplu, să le pună la dispoziţie copiilor astfel de tabele. Pentru că o nevoie există, asta e cert.
NOTĂ. Am găsit şi o piramidă a tablei înmulţirii, de la 1 la 25. Încerc să lucrez această piramidă, s-o fac mai prietenoasă.
* AMINTIRE. Îmi amintesc că, în timpul facultăţii, eram maestru în a face fiţuici (bucureştenii le ziceau copiuţe. Scriam foarte mărunt (încă mai am ochii buni!) şi sintetizam un curs pe opt centimetri pătraţi. Ei, bine, niciodată n-am fost în stare să copiez. Înainte de examen, îmi donam fiţuicile. Am făcut mulţi colegi fericiţi. În ceea ce mă priveşte, îmi aduceam aminte perfect fiţuicile şi, practic, dintr-o amintire fotografică, aveam în memorie tot cursul.