Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Io de la Gorjului la Ce scriu polonezii pe peretele… |
 | CalinH la Povestea lui Somn Uşor |
 | Lili la Povestea lui Somn Uşor |
 | Ionascu la Şi ficusul înfloreşte, nu-i… |
Bine, poate am exagerat un pic, poate că ochii lui Audrey Hepburn nu-s chiar cei mai frumosi din lume si, poate, nici n-au fost vreodată (dar stiu pe cineva care va sustine ideea că sunt, cu argumente!). Dar, trebuie să recunoasteti, ochii acestei frumuseti sunt grozavi!
Secventa* de mai sus e din filmul Charade (1963), în care Audrey Hepburn joacă alături de Cary Grant, Walter Matthau, James Coburn, George Kennedy. Găsiti detalii despre film aici.
Partea de care mă simt un pic stânjenit e aceea în care trebuie să mărturisesc că am ajuns la această imagine plecând de la o postare faină a lui Mihnea. De unde stânjeneala? Păi, ceea ce scrie el acolo e mult mai interesant decât ilustratia. Iar eu, pare-se, m-as fi uitat doar la poze. Hmm, trebuie să repar asta pe blogul celălalt.
*Îi zic asa ca s-o complimentez un pic.
UPDATE.
Am observat că mai exista o postare „Cei mai frumosi ochi din lume”, de aceea asta de acum e (2).
Am văzut la Mircea Popescu (care s-a supărat la un moment dat ca rândunica pe stol, dar lucrurile astea trec dacă oamenii sunt cu scaun la cap) o idee cu adevărat mare. O ideea care are tot ce-i trebuie si la care vă rog si eu să vă gânditi si să o puneti în aplicare. Pe scurt, Mircea le cere numerosilor lui cititori (si eu extind rugămintea si către putinii mei cititori) să-si întrebe, diseară, bătrânii, „cum a fost?”.
„Si anume, mergeti diseara la cel mai in etate apartinator, bunic, unchi, vecin, ce-o fi dinsul si puneti-i intrebarea simpla “cum o fost ?”. Nu conteaza cum o fost cind, pe vremea razboiului sau pe vremea lui Antonescu sau pe vremea lui Petru Groza, vorba e, cum o fost ?”, zice el.
Mircea, care e om în toată firea, spune că mărturia trebuie să fie înregistrată pentru a fi apoi redată întocmai, fără înflorituri sau corectii stilistico-lingvistice. Astfel, ar trebui să se adune „mai mult material primar decit toata profesiunea etnologilor pe ziua respectiva”.
Ce ziceti, participati la această provocare?
Găsiti aici ideea originială si, desigur, se cuvine să-i atrageti atentia lui Mircea după ce veti fi publicat pretioasele însemnări. Mie numai gândul la ceea ce ar putea iesi de aici mi-a făcut ziua mai bună.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 