În continuarea discutiei despre ler, am zis să ne aruncăm ochii peste câteva texte, să ne dăm mai bine seama ce e, de unde vine si, eventual, încotro se duce.
De venit, sunt tot mai convins că vine de la Aleleuia (ceea ce si e). De dus, se duce care-ncotro. De exemplu, în Tara lui Lerui Ler. Cred că e genul de cuvânt/expresie care nici nu mai contează, pentru vorbitori, de unde si de ce vine, ci doar ceea ce înteleg ei că ar fi.
Dar tot as vrea să stiu când si în ce context s-a spus prima oară ler si de ce creatorul popular a tinut să întărească ideea că leru-i ler. Desi, cf DOOM2, îmi zice A.Dama, corect e lerui ler, deci nu ar sta în picioare filosofia că refrenele colindelor ar întări ideea că leru-i fix ler. Of, întortocheat e!
Iată, mai jos, câteva colinde (dacă dati click pe titlu, ajungeti acolo de unde le-am luat):
Sus pe cerul înstelat
Mândra stea s-a aratat
Si cu flori de mar în mâna
Se coboara peste stâna
Lerui ler
Într-un grajd sarac de lemn
Din cetatea Betleem
Într-o iesle-n rece scut
Domnul lumii s-a nascut
Lerui ler
Celui care-adus lumina
Si peste acest pamânt
Pace de la Domnul Sfânt
Laudând pe cel din cer
Lerui ler
Iar de catre rasarit
Trei regi, trei magi au pornit
Lui Mesia de se-nchina,
Steaua Domnului lumina
Lerui ler
În tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamură de gând
Numai suflet tremurând
Si vâslas un înger.
În tara de peste veac
Nesfârsire fără leac
Vămile văzduhului
Săbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovăielnici pasii mei
Picuri de’ntrebări momâi
Să rămână sub călcâi
Si genuni de zare.
În tara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colt de cer
De-oi găsi, de noi găsi,
Nimenea nu poate sti
Singur Leruï-Ler.
Leru-i ler si leru-i Doamne(de 6 ori)
Leru-i ler copil stingher
Pripasit intr-un ungher
Zdrentuit si necajit
Si cu sufletu-mpietrit
Pentru tine n-am nimic
Decat casele cu fig
Si asteptarile-n zadar
Si un an si mai amar
Leru-i ler si leru-i Doamne(de 6 ori)
Lerui ler copil stinger
Pripasit intr-un ungher
Zdrentuit si necajit
Si cu sufletu-mpietrit
Azi iti dau mere si nuci
Si-o pereche de papuci
Si din luna o felie
Si din viata cine stie
Leru-i ler si leru-i Doamne(de 6 orï)
Iaca si o colindă cu ler cântată de Cleopatra Stratan
UPDATE.
Adaug o colindă scrisă de Tudor Gheorghe, Vin colindătorii. Nu e deci creație populară, dar cred că poate aduce ceva discuției despre ce e lerul.
Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Nii trimite sfantul sa ne-‘ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat lii glasu ,nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi leruï ler.