Sebi, fiul lui Ilarion, crede că dl. Lică e un nene de gaşcă, doldora de poveşti amuzante, cu tâlc. Uneori tâlcul e atât de ascuns, că Sebi nici nu-şi mai bate capul să priceapă, preferă să îşi imagineze el un înţeles. Are darul ăsta dl. Lică, să-i incite mintea. Ieri însă l-a pus în încurcătură. Dl. Lică cumpărase o pâlnie din plastic. Era mică, verde şi cam murdară (căzuse pe jos). „E o mizerie, arunc-o”, i-a zis Ilarion. „Numai oamenii pot fi mizerabili, pâlniile nu”, a râs dl. Lică spre Sebi.
02/01/2015
Singurătatea lui Ilarion
Pentru Ilarion, noaptea de Anul Nou a fost mereu ceva deosebit. Copil fiind, părinţii îl lăsau, împreună cu fraţii lui, să stea treaz cât de mult rezista. Acum nu e cu nimeni. Are piftie şi sarmale, e îmbrăcat la patru ace, dar e singur. Chiotele de afară intră pe furiş în scara liniştită a blocului; cei mai mulţi vecini sunt plecaţi la petreceri. „Asta e”, îşi zice. Ridică paharul cu şampanie, închină. Miezul nopţii îl găseşte dormind cu capul pe masă. În jur miroase a băutură şi a singurătate.
03/12/2014
Dl. Lică îşi face blog
Ca orice bătrân trecut de 20 de ani, care se străduieşte să ţină pasul cu vremurile, dl. Lică s-a hotărât, după o îndelungată chibzuinţă, să îşi facă blog. Un nepot îi vorbise despre blogosferă cu ceva timp în urmă, dl. Lică a procesat informaţia şi azi a anunţat că, de Anul Nou, va intra în rândul lumii bune şi dinamice, conectată la Mileniul al treilea.
– Blogurile sunt pentru babalâci ca tine, a râs Ilarion, apoi a pomenit ceva despre unu’ fengşui, feisbuc sau aşa ceva, clipind şmechereşte.
read more »
02/09/2014
Cartea lui Ilarion
Ilarion scrie, în secret, o carte. Uneori visează pagini întregi şi transcrie ce-şi aminteşte. Alteori vorbeşte în gând cu personajele sau cu nevastă-sa. Seara cade lat într-un somn tip „butuc”, iar dimineţile se trezeşte cu poftă de scris. S-ar duce să scrie, dar parcă n-ar deranja-o pe nevastă-sa. Mai bine o ia în braţe – până când ea îl împinge („Lasă-mă să respir!”). Cartea lui Ilarion va fi una mare, groasă, cu coperţi cartonate. Dacă ar exista şi i-ar trânti-o nevasă-sa în cap, l-ar durea.
23/07/2014
Ce poţi face cu 96 de lei într-un mall, dacă ai şi fiţe-n cap
Tricoul pe care îl poartă cu fală Ilarion. Cumpărat cu banii daţi de dl. Lică în cadrul unui experiment bizar. Sursa foto: tinar.ro
De-o vreme, Ilarion a uitat câţi ani are. Mai precis, îi place să se dea mai tânăr decât i-o arată buletinul. „Vârsta mi-o dă sufletul, nu ridul”, spune, şi dl. Lică râde de el: „Care din ele?”. Amândoi sunt de-o seamă, dar Ilarion, cum spuneam, se dă mai tânăr.
read more »
25/10/2013
Porumbelul de la Leu
Porumbelul de la etajul şase. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Fiecare om cu păsărelele lui, şi-a zis domnul inginer într-o zi de toamnă-pastel pe când se afla la etajul şase al unei clădiri de la Leu. Pe balcon era un porumbel alb şi ţanţoş, care l-a ţinut din drum preţ de câteva minute, cât l-a privit, l-a fotografiat şi l-a aşteptat să-şi ia zborul. Porumbelul l-a privit şi el pe om, un pic mai apatic, dar la fel de încăpăţânat. Până la urmă, cel care şi-a luat zborul a fost domnul inginer. „Aveam mai multă treabă”, i-a explicat mai târziu lui Ilarion, care a dat din cap.
15/10/2013
Caloriferul lui Ilarion
Ilarion deschide robinetele caloriferelor (pentru o aerisire corectă). Apoi le închide, dar nu pe toate, fiindcă intervin chestii: cartofii se prăjesc prea tare, fata nu găseşte un caiet, nevastei îi trebuie urgent ceva etc. Despre inundaţie află a doua zi la telefon. Trecuseră 6 ore de la umplerea cu apă a instalaţiei de încălzire centrală. Fiul lui Ilarion văzuse el ceva (un firicel vioi de apă ţâşnind din calorifer fix pe marginea toaletei) şi se simţise răzbunat: nu i se întâmpla doar lui.
28/08/2013
Mic ghid de trecere dintr-un anotimp în altul
Ilarion continuă să se minuneze de trecerea cam grăbită a zilelor şi se întreabă unde sunt anotimpurile de altădată. „Aseară era vară. Azi-dimineaţă se făcuse toamnă”, i-a zis domnului Lică. Vecinul său era îmbrăcat adecvat. Îşi luase, preventiv, umbrela. A privit un pic dincolo de Ilarion, apoi i-a spus că frumuseţea anilor din urmă constă în rapiditatea cu care se transformă totul.
– Acceptă, i-a zis, altfel rămâi în urmă.
– Ţie îţi place?.
– Parcă mă întreabă cineva sau parcă pot eu schimba asta.
28/06/2013
Chiştocul de Kent
Dl. Lică trece pe lângă chiştocul de pe scările către etajul I. „Nu-l ridic, sunt curios când va dispărea”, îşi propune el un experiment. Pe Ilie Dron îl dor şalele, nu se poate apleca. Inginerul, cu gândul la experta PR, nici nu observă chiştocul. Ilarion constată că e vorba de Kent, cu urme de ruj. „O femeie”, pufneşte şi parcă o vede pe doamna Pârvu (n-o suportă). Apoi surâde. „Poate e Lory de la opt”. Femeia de serviciu nu mătură chiştocul numai aşa, de-a naibii. Noroc cu dl. Lică, a doua zi.
09/02/2013
Mâţa blândă
Prim-plan cu o felină drăgălaş-ucigașă
Uite-aici, zice femeia, şi-i arată lui Ilarion o gaură în podea, lângă zid. O gaură rotundă, neagră (semn că galeria coboară adânc). În jurul ei, praf de tencuială, pământ, aşchii fine de lemn şi mici dâre de lăbuţe. Şoareci au mai fost, dar niciodată n-am avut în casă şobolani, spune femeia, care povesteşte despre frica de azi-noapte, când a auzit zgomote grele, înfundate. Brrr!, face Ilarion. N-ar mai lăsa-o pe Fundiţă, una din mâţele blocului, dar şi-a dat cuvântul. În plus, felina freamătă.
read more »
08/02/2013
Ilarion şi câinele cu chip uman
Tonik, câinele cu faţă de om, care parcă ar vrea să spună ceva. FOTO: Petfinder/printscreen Time
Motivul care l-a determinat pe Ilarion să se întoarcă acasă, după o atât de îndelungată lipsă, n-a fost nici dorul de copii, nici cel de soţie (îi era dor de ea chiar şi atunci când locuiau împreună), ci o întâmplare al cărei tâlc nu l-a descâlcit, e drept, dar a acceptat că e vorba de unul profund.
– Am întâlnit în parc un câine cu chip de om, i-a spus Ilarion domnului Lică.
– Adică?
– Exact asta m-am întrebat şi eu. Ce caută faţa aia acolo şi ce vrea să-mi spună? Şi aşa m-am trezit acasă.
read more »
15/11/2012
Ultima conversaţie cu Ilarion
Ultima conversaţie pe care a avut-o cu Ilarion i se pare domnului Lică acum, când a trecut o săptămână de când nu şi-a mai văzut vecinul, oarecum curioasă.
Zicea Ilarion:
– Am trăit s-o apuc şi p-asta! Să vezi, vine la mine o distinsă doamnă a străzii (eram la semafor la Tineretului) şi-mi zice: „Conasule, dă și mie 50 de bani, să iau un detergent”. Am rămas perplex, n-am schiţat niciun gest, pur şi simplu am traversat când s-a făcut verde. Doamna nu ştiu cum s-a făcut, a trecut la alt pieton.
03/11/2012
Ilarion şi-a luat pălăria şi a plecat
Era o după-amiază de toamnă târzie când Ilarion şi-a luat pălăria şi a plecat. A închis încet uşa după el, să nu deranjeze vecinii. Cheia o lăsase pe măsuţa din hol, alături de bileţelul pe care scrisese simplu, cu un pix: „Am plecat.” Abia atunci când a coborât scările de la metrou şi-a dat seama că n-are niciun bagaj la el, nici măcar servieta cu care mergea, uneori, la serviciu şi a realizat că habar n-are unde se va duce. Eu şi ghinionul meu, şi-a zis, măcar să-i feresc pe ei. Ploua uşor.
10/09/2012
Cum să câştigi 2.199 de lei
„Azi am câştigat 2.199 de lei!”. Când vorbeşte singur, inginerului Popescu nu-i pasă dacă e singur-singur. Acum l-a auzit Ilarion, care a făcut mai întâi ochii mari, apoi i-a mijit. „Ce noroc au unii”, şi-a zis el, făcând mutra aia întrebătoare socotită irezistibilă, cândva, de nevastă-sa, care acum îi spune că nu mai găseşte nimic bun la el şi nici n-are chef să mai caute. „Era să cumpăr un TV LCD, dar am decis că-i mai bine să renunţ de tot la televizor”, l-a lămurit ing. Popescu, în treacăt.
21/02/2012
Cu degetele în priză
Ilarion era decis să-şi bage degetele în priză. Nu ştia cum o va face (are degete destul de groase), important era că găsise suficiente motive pentru un asemenea gest. În plus, avea amintirea uneo senzaţii care-l tenta. Era la Cercul de electronică, îşi pusese nişte căşti pe urechi, se juca de-a operatorul dintr-un turn de control. Se simţea în stare de lucruri măreţe, inclusiv să-i spună Danei c-o place. N-a apucat, fiindcă Dana, mai glumeaţă, a băgat firul de la căşti în priză, la 220 de volţi. A simţit un fulger globular spărgându-i-se între tâmple, gust de sânge în cerul gurii şi o senzaţie de lumină liniştită, alb-gălbuie. Abia spre seară, acasă, i s-a făcut, puţin, teamă. Acestă amintire tentată i-a ridicat un zâmbet, care a ţinut până la pana de curent care a afectat două cartiere şi l-a făcut să-şi reconsidere planul.
05/12/2011
Dl. Lică nu poate sta locului
Cina domnului Lică a fost un talmeș-balmeș regesc: mămăligă, brânză dulce, ochiuri, cârnați prăjiți, gogonele, ceapă roșie, fasole frecată (cam mult) plus două păhărele cu palincă. A avut poftă și i-a priit. Iar acum nu poate sta locului. S-ar cufunda în fotoliul lui preferat să privească mai bine în tavan. Dar are mâncărimi. I-a luat mult până să afle cauza acestui neajuns. Inițial a crezut că e de la mâncare. L-a dumirit amicul Ilarion: ”Te mănâncă vecinii de fund”. Ceea ce i s-a părut aiurea.
16/03/2011
Sub papuc
Vecinul Ilarion probabil că a rămas fără after-shave; în urma lui se simte miros discret de spirt medicinal. Are obrazul neted ca faianţa din casa scării, râde (în sinea ei) Lory, apoi realizează că nu-i prea arde de râs. I-a plăcut de când s-a mutat aici de Ilarion, bărbat matur, cu un început de burtică (atât cât îi şade bine unui om cumsecade). I-a plăcut mai ales atunci când i se părea că bărbatul flirtează cu ea. Dar de-o vreme Ilarion pare alt om: în locul căutăturii misterioase are o privire de om fericit că e, din nou, sub papuc.
UTIL.
Episoade anterioare:
– Viata la bloc. 365 de secvente
– Electrificare
– Lecturile inginerului de la patru
– Calm
– Scara cu obstacole
– Ţurţurele
– Gemenii si vecina sexy
– Solidaritate
– Harta şosetelor
– De ce cresc copiii
– Sedinta de bloc
– În lift cu Lory de la opt
– Melcul H
– Dormitorul lui Filimon
– Am ales liftul cu parfum
– Scara blocului (alt Ilarion)
– Dl. Lică ia aer
– Nu stiu ce oglindă
– Telefonul de la ora opt
– Portocala
– Trabantul lui Mitică
– Caut bonă
– Al treilea infinit
– El. Ea
– În clăpari
– Chipul
04/01/2011
Eclipsa de soare văzută de la etajul opt
De când a aflat de eclipsa partială, lui Ilarion i-a intrat în cap ideea că aceasta e prima miză cu adevărat importantă a noului an. E o prostie, si-a zis, totusi, în timp ce căuta ochelarii de la eclipsa din 1999. Apoi a început să ningă. Si dacă va rata eclipsa din pricina norilor? Nu mai avusese superstitii din copilărie (când număra masinile rosii de pe stradă), dar acum, dacă tot s-a încurcat cu asta si-a zis: dacă văd eclipsa, am un an bun, dacă norii mi-o acoperă, va fi rău. Iar fumul norilor l-a ajutat să nici nu-i trebuiască ochelarii.
Am fotografiat eclipsa cu telefonul. Ceea ce îmi place la această fotografie nu e soarele din care a muscat o zână, ci spărtura norilor care e ca un soare mai mare. FOTO: Călin Hera
NOTĂ. Aici găsiti lucruri mai serioase despre eclipsa de azi, inclusiv foto.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 