Prim-plan cu o felină drăgălaş-ucigașă
Uite-aici, zice femeia, şi-i arată lui Ilarion o gaură în podea, lângă zid. O gaură rotundă, neagră (semn că galeria coboară adânc). În jurul ei, praf de tencuială, pământ, aşchii fine de lemn şi mici dâre de lăbuţe. Şoareci au mai fost, dar niciodată n-am avut în casă şobolani, spune femeia, care povesteşte despre frica de azi-noapte, când a auzit zgomote grele, înfundate. Brrr!, face Ilarion. N-ar mai lăsa-o pe Fundiţă, una din mâţele blocului, dar şi-a dat cuvântul. În plus, felina freamătă.
P.S. Mărturisesc, am scris acest text de proză arhiscurtă având în minte o întâmplare reală şi un articol foarte interesant din Der Spiegel, potrivit căruia pisicile domestice sunt unii dintre cei mai mari killeri din lume, care pun în pericol de extincţie prea multe specii de animale, în special păsări din Noua Zeelandă.
În plus, am zis să iau un pic distanţă de câini, că prea am vorbit despre Tonik, Zdreanţă şi câinele din vârful căruţei. Nu zic, am scris io și despre pisica neagră care zgârâie rău.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns