Pentru Ilarion, noaptea de Anul Nou a fost mereu ceva deosebit. Copil fiind, părinţii îl lăsau, împreună cu fraţii lui, să stea treaz cât de mult rezista. Acum nu e cu nimeni. Are piftie şi sarmale, e îmbrăcat la patru ace, dar e singur. Chiotele de afară intră pe furiş în scara liniştită a blocului; cei mai mulţi vecini sunt plecaţi la petreceri. „Asta e”, îşi zice. Ridică paharul cu şampanie, închină. Miezul nopţii îl găseşte dormind cu capul pe masă. În jur miroase a băutură şi a singurătate.
Singurătatea lui Ilarion
One Comment to “Singurătatea lui Ilarion”
-
… atât de deosebit încât, în mirosul singurătății, a dormit cu capul pe masă, nu pe pernă, ca de obicei ….
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 