
Vedere din Bucureşti. Poftiţi la masă în apropiere de staţia RATB „CFR Progresul”. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Vedere din Bucureşti. Poftiţi la masă în apropiere de staţia RATB „CFR Progresul”. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)

Vedere din Bucureşti. „Sala de aşteptare” a secţiei ORL dintr-un spital bucureştean. Foto cu telefonul: Călin Hera
„E a doua oară când mă dă jos din pat”, se plânge femeia în capot roşu, în timp ce apasă pe butonul liftului. „Ce să facem, putem spune că nu vrem?”, răspunde cealaltă, al cărei capot albastru, cu modele chinezeşti, fâşâie când femeia intră în lift, alături de colega ei. Au în mâini câte un portofel. Coboară probabil la chioşcul din curte să ia o cafea, nişte banane, să treacă timpul.

Vedere din Bucureşti. Cu Aeul pe toţi pereţii. Foto cu telefonul: Călin Hera
Am trecut de mai multe ori pe lângă această imagine. Dar ce e Aeul? Desenul înfăţişează un animăluţ situat undeva între porcuşor şi câine, cu ochii bulbucaţi şi picioarele ca nişte ugere, plus o codiţă îmbârligată şi un bot care aduce a conductă. Altfel, ansamblul e simpatic/jucăuş.

Vedere din Bucureşti de la etajul 6, cu privelişte către Regie, Grozăveşti, Crângaşi, Podul Basarab. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dl. Lică intră în magazin. Are două zambile la el, pentru vânzătoare. Le întâlneşte zilnic, mai schimbă o vorbă, mai cumpără o franzelă, o feliază. Afară adulmecă aerul rece, curat, de dimineaţă. Respiră cu plăcere. Intră în bloc, urcă, descuie, închide uşa în urma lui, lasă pâinea pe masă, deschide plicul alb rezemat de ghiveciul cu brânduşe, îi zâmbeşte mărţişorului dinăuntru, îl aşază alături de altele opt (sunt opt ani de la plecarea Fostei…), îşi face o cafea. Iar atunci se aude soneria.

Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţişoare în Piaţa Romană, de unde aflăm că avem de a face cu un „brend” naţional. Foto cu telefonul Călin Hera
Îmi amintesc vremurile străvechi (dinainte de 1989) când cumpăratul şi oferitul mărţişoarelor era o datorie de onoare, un ritual, o bucurie chiar.
Am trecut adeseori pe strada Agricultori, colţ cu Pache, Mătăsari (în trecut eram hoinari). Scuzate fie rimele. Adevărul e că abia zilele trecute am observat în ce paragină se află un pălăţel, ca să nu-i spun palat, aflat la nr. 3-5. Nu îţi trebuie prea multă imaginaţie ca să vezi frumseţea trecută şi grandoarea de altădată a clădirii pe care pare că toată lumea abia aşteaptă să o vadă dărâmându-se (preferabil înainte de primul cutremur major).

Vedere din Bucureşti. Pod peste râul Dâmboviţa cu cer senin şi groapă în asfalt. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)

Vedere din Bucureşti (Parcul IOR). Douăsprezece picioare şi trei cozi, dintre care se vede doar una. Foto: Călin Hera (mfc)
Am fost întrebat, Carmen m-a întrebat, ce a făcut câinele dintr-o fotografie pe care am postat-o pe acest blog într-o Miercure fără Cuvinte. Iată faptele (mai jos).

Vedere din Bucureşti. Câine aşteptând o ocazie să viseze aiurea. Foto: Călin Hera (mfc)
Am un comentariu la postarea din Miercurea fără cuvinte de ieri: de-a lungul timpului am văzut şi fotografiat numeroşi copaci flămânzi, ochioşi, unii aparte, alţii pur şi simplu pofticioşi.

Desene pe lunetă într-o dimineaţă de ianuarie. Foto (cu telefonul) Călin Hera – mfc