Posts tagged ‘Fotografii’

22/02/2011

Pariu pe „127 Hours”

Afisul filmului 127 HoursAfisul filmului 127 Hours

Ati prins vreodată o sopârlă? Cu mâna, vreau să zic. Vi s-a întâmplat ca reptila să se zbată, să-si rupă coada si, astfel, să scape? Vă amintiti faza de la începutul cărtii „Fram, ursul polar”, când tigrul bengalez încearcă să-si roadă laba prinsă în capcană? (N-a reusit si a ajuns la un circ.)

Am văzut patru filme nominalizate la Oscar pt Cel mai bun film. În ordine: Black Swan, The King s Speach, The Social Network si 127 Hours. Doar unul mi-a plăcut fără rezerve: 127 Hours.

Mi-a plăcut cum a fost filmat: dinamic, dar nu supărător. Cadre scurte alternând cu cadre lungi. Suspans. Culoare, muzică. Suspans. Mi-a plăcut personajul (inteligent, profund, simpatic, cu umor, „de gască”). Mi-a plăcut faptul că tatăl personajului îsi ducea fiul să vadă răsăritul soarelui pe marginea prăpastiei, undeva, în Marele Canion. (Îmi place asta foarte mult.)

Primele 18-20 de minute din film (de văzut când intervine momentul) sunt alerte. E descoperirea, bucuria de a trăi, de a explora, de a te bucura. Apoi, exact atunci când îti zici „OK, fain. Si?”, se întâmplă ceva stupid care face din povestea lui Aron Ralston una extraordinară.

Apoi, totul e construit cu măiestrie, totul curge, cu ruperi de ritm, cu dramatism, cu secvente de umor. Mi se pare excelentă secventa în care îsi asează pe bolovan toată recuzita, apoi o priveste, o studiază, pentru a găsi o idee.

Eroul devine din ce în ce mai simpatic. Ajungi să trăiesti alături de el drama lui. Îti pui, inevitabil, întrebarea: „Ce-as face?”. Răspunsul e destul de evident. Dar, sincer, ati fi în stare să vă salvati astfel?

Mi-a plăcut faptul că povestea e adevărată. Mă întreb de ce m-a impresionat mai mult povestea lui Aron decât cea a regelui George VI. Poate fiindcă la Aron e despre viată si moarte? Sau fiindcă, pur si simplu, pare mai autentică (raportat strict la cele două filme)? Întrebări retorice. Votul meu e pt 127 Hours.

UPDATE (revenire la această idee, provocat de doi cititori de pe polimedia.us/fain): Stiu si că există într-adevăr o casetă-jurnal înregistrată de Aron în decursul celor 127 de ore. Casetă tinută la secret, pe care, însă, regizorul si actorul principal au vizionat-o. King s Speech, si The Social Network (nu stiu dacă si Black Swan) se bazează pe fapte reale. Dar povestea din 127 Hours pare cea mai autentică. De vină e felul în care sunt făcute cele trei filme.

 

NOTE.
Aflu că regizorul Danny Boyle a vrut, initial, să-i dea rolu lui Cillian Murphy. Ar fi fost o greseală enormă, apreciez. Pentru că James Franco chiar e de acolo.

Aron Ralston si James Franco. Omul si actorul. Aron Ralston si James Franco, omul si actorul care l-a interpretat

UPDATE TABLOID.
Îmi place de James Franco si dacă mă uit la fosta si actuala lui prietenă (cu un plus pentru fosta) 😉

Marla Sokoloff si Ahna O ReillyMarla Sokoloff si Ahna O’Reilly, fosta si actuala prietenă a lui James Franco.
Click pe foto pentru imagine mărită!

22/02/2011

The Social Network m-a lăsat indiferent

Am ales să încep această postare punând fată în fată două fotografii: una a lui Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook (am luat fotografia făcând un printscreen de aici) si alta a lui Jesse Eisenberg, actorul care îl interpretează pe Mark în The Social Network.

Pare că această preocupare, de a alege un actor care să aducă măcar nitel cu boss-ul de la Facebook, a fost mai importantă decât a alcătui o poveste mai acătări. Ce vreau să spun? Ar fi trebuit ca filmul despre unul dintre cele mai importante fenomene ale începutului de mileniu să fie ori o poveste romantată, ori o „analiză” ori, de ce nu, o comedie inteligentă. Ceva bine făcut, în orice caz, ceva care să-mi sugereze că mă aflu în fata unei grozăvii. Ei, bine, primul film despre Facebook e, consider, un rateu. Povestea e pretins inteligentă (prin flashback-urile utilizate, de exemplu), dar superficial construită. Neconvingător.

Nu mă asteptam neapărat ca spectatorul să îndrăgească vreun personaj (cred că doar Andrew Garfiled poate fi „îndrăgit” – joacă bine rolul de tip luat de fraier). Dar orisicât! Mă asteptam ca personajele să fie construite mai credibil, mai profund, mai ales că, toate, sunt în viată (da, impresia e că fiecare personaj important a fost creionat după negocieri dure, foarte piaristice, cu subiectul). Mă asteptam să înteleg ceva mai multe, să surprind calitătile deosebite care i-au făcut pe fondatorii Facebook să realizeze asa un mare lucru. La acest capitol, filmul mi se pare de-a dreptul superficial.

Pe de altă parte, filmul are un oarecare ritm, o oarecare tensiune, dar mi-e teamă că de vină sunt si asteptările spectatorului, care vrea să afle lucruri despre Facebook.

De-aia zic: parcă nu le dau dreptate nici lui Gorzo, nici lui CTP, decât atunci când critică filmul celălalt (vezi aici despre ce e vorba!).

P.S. Dar am deja un film preferat pentru premiul Oscar! Revin.

UPDATE.
Am scris o tabletă tv în evz.

17/02/2011

De la Oradea la Ljubliana si înapoi

Vorbeam aici despre fotografii găsite pe bloguri prietene. Stela, privind fotografiile cu pricina (vă recomand să le vedeti, dacă nu le-ati văzut deja), a spus ceva de genul „Cum, dar avem si noi, la Oradea!”. Am răspuns, firesc: „Arată-ne!”.

Priviti, vă rog, cele două cadre de mai jos. Poate s-o contrazică cineva pe Stela?

Fotografia din stânga e din Oradea, luată de la Stela, iar cea din dreapta de la Ljubliana, făcută de Belle de Jour.
Dacă doriti să măriti fotografiile, ca să le vedeti mai bine, e suficient să dati click pe imagini. Io zic că foarte merită!

16/02/2011

Lecturile inginerului de la patru

Anunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin HeraAnunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

 

De când doamna expert PR îl exasperează cu fiţele ei de femeie capricioasă, dl. inginer are parte de prea mult timp liber. Cum nu-i place să bea cu băieţii de pe şantier (niciodată să nu vă îmbătaţi de faţă cu muncitorii, le spunea răspicat prof. Dima, în timpul facultăţii), cum n-are răbdare de Discovery şi nici nu rezistă să citească mai mult de trei pagini pe zi, deşi are ceva cărţi bune în bibliotecă (unele încă în ţiplă), s-a pus pe lecturat broşurile hipermarketurilor şi anunţurile de la avizier. Uneori râde, alteori se enervează.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare

13/02/2011

Înger, îngerasul meu

Fotografie făcută cu telefonul în luna decembrie 2010 în Parcul Al. Ioan Cuza (fost IOR) din Bucuresti.
FOTO: Călin Hera
11/02/2011

Miere din teiul anului (de la Leliceni)

Teiul din Leliceni, judetul HarghitaAm luat fotografia de aici.

Habar n-aveam (acum am) că există o competitie europeană în urma căreia ar urma să se desemneze, pe baza unor voturi online, Copacul Anului.

Acum, c-am aflat, vă zic si vouă. În marea finală se află cinci arbori, câte unul din Bulgaria, Cehia, România, Slovacia si Ungaria. Cică ar fi fost si niste competitii nationale, ca să se ajungă aici (te joci?). În clipa asta, Teiul din Leliceni, jud Harghita, în etate de vreo 500 de ani, e pe locul al doilea la voturi.

Copacul are o istorie interesant povestită (găsiti povestea aici). E emotionantă povestea despre seceta din 1717-1718, când n-a plouat timp de 16 luni, satul a fost părăsit, totul era pârjolit, doar teiul nostru rămăsese verde, gratie, probabil, rădăcinilor adânci (oare ce gust avea mierea de tei, productie 1717, hai, 1718?).

Bun, dacă v-am captat atentia si vreti să votati pt Teiul din Leliceni, o puteti face aici. La ce bun? O servi la ceva. De exemplu, faptul că teiul ăsta fain a fost Copacul Anului 2010 în România i-a adus un premiu de 3.500 de lei si o festivitate de premiere. E?

10/02/2011

Rebengiuc 78

Victor Rebengiuc a împlinit 78 de ani. Îi spun si eu La multi ani! Pentru că tin la omul ăsta. Mi se pare un tip vertical. În orice caz, un actor foarte bun, atât pe scenă cât si în filme.

Iar gestul lui, acela de a-i duce lui George Marinescu sulul de hârtie igienică, în studioul 4 al TVR, în decembrie 1989, îl consider eroic. Sau, în orice caz, simbolic si extrem de necesar!

Fotografie cu Victor Rebengiuc de Simion BuiaFotografie luată de pe cinemagia.ro

10/02/2011

Fotografii de pe la prieteni

Deschid azi, aici, o mică galerie foto în care vă arăt ce am găsit prin blogosfera pe care o mai răsfoiesc, când si când. Mi-a făcut poftă Belle de Jour, cu escapada ei ljublianană.

Fotografie făcută în Ljiubliana de Belle de Jour. Click pe foto pentru imagine mărită!
Găsiti toate fotografiile aici sau aici.

Cu această fotografie, Alex Mazilu ilustrează o dimineată cu dragoste.Faină ideea lui Alex Mazilu de a aduna versuri de dragoste într-o dimineată de februarie, 10.

Foisorul din Grădina Mare, Brăila, fotografiat de Carmen NegoităSetul de fotografii brăilene făcute de Carmen Negoită îmi arată de ce am eu nostalgia Brăilei, desi n-am vizitat niciodată acest oras (decât pe traseul Gară-Insula Mare a Brăilei-baia comunală).

Fotografie cu no comment, făcută de Eugen AndronicEugen Andronic arată de ce o fotografie face cât cel putin 500 de semne 😉

Fotografie din colectia transalpină a lui Remus SuciuRemus Suciu e, în mod clar, omul care mai mult fotografiază decât postează. Asa că am ales o fotografie din colectia transalpină.

Dansând în frig. Foto: Sorin StanciuSorin Stanciu a fotografiat frigul

Parte a proiectului „february squares” derulat de Alexandra SanduAlexandra Sandu anuntă un nou proiect.

Fotografie făcută în Muntii Apuseni de Liana OpreaÎn asteptarea festivalului de fotografii din Columbia si Nicaragua, public un cadru făcut de Liana Oprea în Muntii Apuseni.

Domenico Veneziano - Portret de tânără femeieg1b2i3 îl prezintă azi pe Domenico Veneziano.

O lămâie destul de acră, desenată de Roxana SoareRoxana Soare, într-o dimineată în care a impresionat-o o lămâie.

Fotografie de pe blogul lui Meet The SunMeet The Sun postează o fotografie despre o rană…

Primăvara pe baraj, cu lebede si pescărusiCu certitudine (sic!), o fotografie optimistă!

Cu gândul la: Leo, ajnanina, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Năbădăiosu, Naiv, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Stela, Daurel, Geanina, Gina, Lady A, LeeDee P., Laura Driha, Flavius, Călin, Nea Costache, Dan, fammy, Anamaria Deleanu, Achilianu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, geocer, Miakel Eon, Sictireli, Yigru Zeltil, Ion Toma Ionescu, Victor.

09/02/2011

Politia română în actiune

Fotografie făcută la sfârsitul toamnei 2010 în centrul istoric al Bucurestiului. FOTO: Călin HeraFotografie făcută la sfârsitul toamnei 2010 în centrul istoric al Bucurestiului. FOTO: Călin Hera

Stimate domn, scuzati-ne, vă rugăm, de deranj, nu dorim să vă întrerupem mediatia, nu, nu e nevoie să vă ridicati, desi, tinând cont de cele spuse de distinsul gânditor aici de fată, care, din timiditate, bun simt si emotie, îsi tine mâinile în buzunarele pantalonilor, temperatura coboară vertiginos, în acest sfârsit de toamnă bucurestean, mic parizian, hehe, stiam că apreciati o nevinovată figură de stil, asadar, temperatura se apropie de, dacă-mi permiteti să mă exprim asa, zero grade Celsius, iar presiunea atmosferică, în fine, ceea ce… Mă, să fiu al naibii dacă ăsta nu seamănă cu Badea Cârtan sau cu Ion B., ăla cu colajele de-a dat Angelina Jolie jde mii de dolari pe ele!


25/01/2011

Deva cea verde si copiii care cresc

Copii deveni fotografiati în urmă cu aproximativ fix (sic!) 2 ani. FOTO: Remus Suciu Copii deveni fotografiati în urmă cu aproximativ fix (sic!) 2 ani. FOTO: Remus Suciu
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Cum MiculPrint insistă si cum eu sunt sensibil la

a) insistentele micilor printi si ale micilor printese, respectiv
b) ceea ce se numeste patriotism local

cu toate că

c) cunosc multe orase mai verzi decât Deva si
d) patriotismul local m-ar îndemna mai degrabă să pun piedici Devei, ca bun român ce sunt (atent la soarta caprei vecinului)

consider că e de datoria mea să votez Deva în concursul capitalelor verzi ale României.

NOTĂ. Am folosit o fotografie găsită pe blogul probabil celui mai bun fotograf care îsi duce veacul prin Deva, Remus Suciu. Cine stie, poate votează si el.

24/01/2011

Privirea misterioasă a unui pelican de la zoo

Pelican fotografiat la Grădina Zoologică din Bucuresti. FOTO: Călin HeraPelican fotografiat la Grădina Zoologică din Bucuresti. FOTO: Călin Hera

Dacă această vietate ar gândi, oare ce ar gândi? Mă întreb azi, la distantă de un sezon de data la care am fotografiat pelicanul acesta, alături de alti tovarăsi de-ai lui.

În urmă cu mai multi ani, mă miram (în Grădina zoologică din Nurnberg) de ce nu pleacă spre tările calde tot soiul de păsări, despre care stiam că asa fac. Atunci mi-am răspuns: la ce bun să plece, să se astearnă la o călătorie periculoasă, din moment ce acolo, la zoo, au tot ce le trebuie, adică hrană. Nici garduri nu erau. Dacă ar fi avut chef, ar fi întins-o. Vor fi fost si berze, cocori, păsări flamingo samd care s-au cărat, dar cele mai întelepte, cele mai adaptate, s-au domesticit. Nici nu-i asa rău să faci frumos în fata vizitatorilor, să ai cu cine te împerechea si, mai ales, să ai păpică fără efort. Dă-l naibii de zbor!  

21/01/2011

Floare de colt

Floare fotografiată la Nucsoara, la poalele Muntilor Retezat, în luna august 2010. FOTO: Călin HeraFloare fotografiată la Nucsoara, la poalele Muntilor Retezat, în luna august 2010. FOTO: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită. Orice detaliu e o încântare, zău!

Rămân fascinat de această floare.
Desi am colindat Muntii Retezat în lung si-n lat din fragedă pruncie, primele flori de colt le-am văzut, în mediul lor, abia în Muntii Ceahlău, în primăvara anului 1990. Pur si simplu m-am trezit înconjurat, între stânci, de sumedenie de buchete de flori de colt. Ireale, venite parcă dinainte de preistorie, de lângă facerea lumii (cred că florile de colt sunt un fel de dinozauri care au avut ceva mai mult noroc, poate mă lămureste vreun botanist).

Am stat minute în sir acolo, privind, tesând povesti, bucurându-mă. Nu vreau acum să-mi amintesc sentimentul pe care l-am avut la coborâre, când am văzut tigănci vânzând flori de colt, în Piatra Neamt.

… da, am văzut apoi, de mai multe ori, flori de colt de vânzare. Prin piete din Bucuresti, la guri de metrou, la poale de munte. Cumplit!

Ultima oară m-am bucurat privind o floare de colt astă-vară, la Nucsoara, la poalele Retezatului. Era ceva foarte banal si destul de domestic: răsaduri de flori de colt în preajma unei cabane de unde porneste traseul educativ pentru copii care se sfârseste la Mălăesti. Chiar dacă nu erau stânci în jurul meu si nici linistea stâncilor nu era, m-am simtit bine. Ceea ce vă doresc si vouă.

O floare pentru Adela, Anca, Andi, Angela, LePetitPrince, -X-, Stela, g1b2i3, Geanina, Lady A, Leo, Gabi, Iguana, Carmen Negoită, Gabriela Elena, Gina, carmen, Roxana, wind, Laura,

dar si pentru Cristian Dima, Cristian Lisandru, daurel, Naiv, Călin, Nea Costache, Alex, Năbădăiosul, Dan, VirtualKid,

17/01/2011

Schimb de priviri, cu Barroso în coadă

Schimb de priviri. Undeva (dreapta), Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, fotografiat în data de 1 mai 2010 la Shanghai, în pavilionul UE din cadrul Expozitiei Mondiale. FOTO: Călin HeraSchimb de priviri. O droaie de priviri. Nu-s două în aceeasi directie. Undeva (dreapta), Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, fotografiat în data de 1 mai 2010 la Shanghai, în pavilionul UE din cadrul Expozitiei Mondiale. FOTO: Călin Hera

Printre atâtea priviri, îmi face plăcere să vă anunt noul proiect al lui Alex Mazilu. E despre fotografie si cuvinte, despre sentimente si bucurie. Pasiune, adică. E foarte Alex si, aflu, destul de mult Alecu.

13/01/2011

Mutu preia si pasează

Reclamă la Pepsi de pe dosul unei masini, făcută înainte de Campionatul Mondial din Africa de Sud, în care Adrian Mutu era vedeta nr. 1 a României, iar Bogdan Lobont si Ciprian Marica erau si ei. FOTO: Călin HeraReclamă la Pepsi de pe dosul unei masini, făcută înainte de Campionatul Mondial din Africa de Sud, în care Adrian Mutu era vedeta nr. 1 a României, iar Bogdan Lobont si Ciprian Marica erau si ei. FOTO (din masină): Călin Hera.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Am făcut această fotografie în urmă cu un an, cred. În orice caz, ori după momentul prafului alb de la Chelsea, ori după cel al sibutraminei. În orice caz, m-am întrebat atunci cât de mult va fi afectat contractul de publicitate cu Pepsi pe care îl avea în momentul ăla Adrian Mutu (de care îmi plăcea când juca la FC Arges, cu Jean Barbu). Nu mai stiu din ce motiv n-am mai publicat fotografia si nici nu cred că am aflat răspunsul. E drept, nici nu l-am căutat cu prea mare cerbicie. Dar imaginea rămâne grăitoare si „se potriveste”. Oricum, Mutu bleah!

05/01/2011

Fotografia zilei

Am primit de la Lucian, care a citit postarea mea despre eclipsă, un link. (Lucian îmi zisese ieri că fotografia mea, modestă, e bună. Apoi, azi, mi-a oferit linkul cu pricina. Ca si cum ar fi vrut să-mi spună că ieri a glumit.)

Asa am ajuns la această fotografie, făcută de Cătălin Păduraru, din Fundulea, judetul Călărasi, fotografie pe care, bineînteles, site-ul http://www.skyandtelescope.com a urcat-o la loc de cinste.

Fotografia eclipsei partiale de soare din data de 4 ianuarie 2011, văzută din Fundulea, România. FOTO: Cătălin Păduraru


Imaginea eclipsei partiale de ieri, asa cum a fost ea văzută din Fundulea, judetul Călărasi. FOTO: Cătălin Păduraru. Am luat fotografia de aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

Altfel spus, iată ce poate face un Canon 40D, Vixen VMC110L, asezat bine pe trepied.

UPDATE. Am adăugat, pentru că am voie, fotografia în toată splendoarea ei. Las, mai jos, si captura de pe site-ul cu pricina si vă trimit pe site-ul lui Cătălin, unde chiar aveti ce vedea!
FOTO: Catalin Paduraru, Fundulea. Sursa: http://www.skyandtelescope.com/community/gallery

05/01/2011

Primul cabanier de la Pietrele

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropioat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Maria Magdalena Hamza (dreapta) într-o fotografie făcută în anul 1940. În centru apare, în cămasă, tânărul grof Ocskay, un apropiat al cabanierei. Undeva, în cadru (încă nu l-am identificat) e Nicolae Timar, care avea atunci 15 ani si acum 85. FOTO: Arhiva NICOLAE TIMAR

Am primit alaltăieri*, de la Ciprian Iancu, un text îndărătul căruia se află o poveste fabuloasă, care bate filmul (sau îl poate provoca). Este povestea Mariei Magdalena Hamza, aşa cum a putut s-o reconstituie, deocamdată, Ciprian (care a stat de vorbă cu câtiva oameni care au cunoscut-o pe Regina Munţilor Retezat).

Dacă mă va ajuta Dumnezeu (si va pune osul si Ciprian), spre sfârsitul acestui an aş putea să vă anunţ încropirea unui proiect ambiţios legat de povestea Mariei Magdalena, o femeie bărbătoasă, aflată în interiorul unor istorii savuroase sau crâncene, în mijlocul unui peisaj de Rai si al unor oameni în fata cărora mi-as scoate, bucuros, pălăria.

*Recunosc, cu mâna pe steagul rosu cu tricolor: textul l-am primit în urmă cu vreo 8-9 zile, dar abia acum i-a venit rândul să intre în ziar.

04/01/2011

Eclipsa de soare văzută de la etajul opt

De când a aflat de eclipsa partială, lui Ilarion i-a intrat în cap ideea că aceasta e prima miză cu adevărat importantă a noului an. E o prostie, si-a zis, totusi, în timp ce căuta ochelarii de la eclipsa din 1999. Apoi a început să ningă. Si dacă va rata eclipsa din pricina norilor? Nu mai avusese superstitii din copilărie (când număra masinile rosii de pe stradă), dar acum, dacă tot s-a încurcat cu asta si-a zis: dacă văd eclipsa, am un an bun, dacă norii mi-o acoperă, va fi rău. Iar fumul norilor l-a ajutat să nici nu-i trebuiască ochelarii.

FOTO (cu telefonul): Călin HeraAm fotografiat eclipsa cu telefonul. Ceea ce îmi place la această fotografie nu e soarele din care a muscat o zână, ci spărtura norilor care e ca un soare mai mare. FOTO: Călin Hera

NOTĂ. Aici găsiti lucruri mai serioase despre eclipsa de azi, inclusiv foto.

31/12/2010

PAurări. Concurs fulger de proză arhiscurtă

Dragii mei, vă propun să vă dezlănţuiţi într-un concurs fulger de proză arhiscurtă. Regulamentul e simplu: scrieţi până la miezul acestei nopţi un text (sau mai multe) care să aibă 500 de semne (plus-minus 10 semne), în care să uraţi (vouă înşivă, tuturor, cuiva anume ş.a.m.d.). Toate PA-urile vor intra apoi într-un mega sondaj, iar textul care va întruni cele mai multe voturi va avea cinstea şi onoarea de a servi drept pretext (aşa cum v-am obişnuit) pentru viitorul concurs de proză arhiscurtă. Cât despre autorul lui, acesta va avea parte de cel puţin trei bucurii maxime în anul 2011. Deci, daţi sfară în ţară!

NOTĂ IMPORTANTĂ. Acest concurs fulger include un capitol special: Desene&fotografii.

NOTĂ IMPORTANTĂ 2. Vă rog, nu uitaţi de concursul de proză arhiscurtă ortodoxă.

Ar putea fi interesaţi: Alin Fumurescu, Leo, , Paul Gabor, Adela, ajnanina, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Geanina, Gabi, Ioan Bistriţeanul, LePetitPrince, -X-, A.Dama, Stela, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Gina, Lady A, Laura Driha, LeeDee P., Nea Costache, Iguana, Ovidiu Eftimie, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoiţă, Remus Suciu, Dan, Roxana, Fiica, Fiul, Călin, Naivul, Anamariadeleanu, Bianca Dobrescu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, Geocer, Mariana, Sictireli, fosile, Ion, Zolty.

UPDATE. E momentul să adaug urarea desenată făcută de cei de la google:

UPDATE. Am primit:

doizerounuzero (Anca)

Mai frumoasă
Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu
„Apă de ploaie”
Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui”şi atât…
Poezie
Iubiri
Neiubire
Mai frumoasă
Dor
Dar din dar
Irish rain or irish pub..
Alhambra..roşu stropit
Lipscani…erotismul clipei
Tăcere
Singuratate imperfectă
Mai frumoasă
Mereu iubită…
Niciodata insă
Coafura rezistă
Eu ,Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,
Aceeaşi Diferită
Mai frumoasă
Sunt …şi asta îi ocupă lui Dumnezeu pâna si ziua de apoi
La mulţi ani muritori, draga mea Lume!
La multi ani, Iubitule, oricine ai fi tu…

Urare la trecerea dintre ani… (injineru)
Mai sunt câteva momente până când vom trece în noul an. Cerul e colorat iar paharele de şampanie se războiesc în lumina artificiilor. Cu crenguţa de vâsc stau în mână şi aştept momentul. 4, 3, 2, 1 sărută-mă acum sub crenguţă!
„La mulţi ani dragă ştiu că ne va fi bine împreună.”
„Mulţumesc dragule dar, trebuie să vorbim. Îţi doresc tot binele din lume, sănătate şi fericire. Şi peste toate să ţi se îndeplinească toate dorinţele, alături de altcineva. Te iubesc dar nu pot să rămân lângă tine. Adio!”

Desen de, fierste, Roxana.
P.S. Click pe foto pentru imgine mărită! (Da, merită)

… dintr-un gând rotund (Lady A)
Un An Nou se apropie cu pasi uriasi. Va urez, in lista, ceea ce va doresc sa vi se indeplineasca pentru a putea bifa, cu trecerea timpului.
Sanatate
Timp
Toleranta
Unitate
Noroc
Oportunitate
Bucurie
Sa va vad ochii stralucitori si zambetul pe buze !
Cred ca am facut destule repetitii. Trebuie sa ridicam cortina pentru a avea spectacolul renasterii. Se poate daca ne dorim toti! Nu cred ca poate fi asa de greu in cati suntem !
Mentalitate noua si unitate, dragilor !
Un An plin de impliniri, alaturi de familie !

după deadline
Povestea babei (Bogdan Onin)
A fost odata un sat de munte in care traia o baba foarte batrana. Nimeni nu-si aducea aminte de varsta ei, de nume sau de cati soti ingropase in vremea asta. Retrasa si tacuta, baba se imbraca doar in negru, cu naframe ce-i acopereau fata. Se zicea ca iesea din casa doar noaptea si ca daca o intalneai iti vorbea cu o voce harsaita ce te cuprindea ca un grozav fior de frig. Din teama satenilor s-a nascut obiceiul ca, pe langa urarile din ajun, sa se ureze si sa n-o intalnesti pe Baba-Harca in noul an.

Urarea mea pentru prietenii mei din blogosferă (Călin)
Vă urez, tuturor celor care aţi ajuns vreodată pe acest blog şi tuturor celor care vor ajunge, un An Nou mai bun, în care să aveţi parte de bucurii, să fiţi fericiţi şi sănătoşi, să fiţi buni, să faceţi bine şi să primiţi bine, să bucuraţi şi să vă bucuraţi, să fiţi respectaţi, să citiţi şi să scrieţi, să gândiţi, să călătoriţi, să vă permiteţi capricii şi, fix peste un an, să ziceţi “A fost un an bun, următorul să fie cel puţin la fel”.
Cu drag.

O frumoasă urare de la se-cret.
P.S. Click pe foto pentru aromă de primăvară!

13/12/2010

O găleată de bere

Mi-a plăcut ideea, am impresia că realizarea e super, iar fotografiile m-au dat gata. Dacă aș locui în Timișoara, nu m-aș da în lături, parol! (Fireste, vorbim despre o vizită de documentare, pentru blog). Îmi place întreg ansamblul, cu porcii de pe pereti, beti ca oamenii, cu găletile de bere, borcanele de whisky si vazele cu vin.

Imagine din interiorul barului Porky’s deschis la mijlocul săptămânii trecute la Timisoara. FOTO: Adi Pîclisan/EvzImagine din interiorul barului Porky’s deschis la mijlocul săptămânii trecute la Timisoara. FOTO: Adi Pîclisan/Evz

Amănunte, aici.