Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Arbore decorativ în Parcul Tineretului, Bucuresti. Foto: Calin Hera
A cam început desfrunzirea, ce-i drept. Şi dacă trebuie să fie fără cuvinte, că-i miercuri (dar de sezon!), atunci vă invit să adăugaţi voi vorbele, pentru că or face fotografiile cât 0 mie de ziceri, dar 500 de semne bine alese înseamnă un univers. Prietenii ştiu de ce.
Chiosc de ziare în intersecţia Dristor-Camil Ressu. Foto: Calin Hera
Chioşcul de ziare este un element banal al peisajului urban contemporan. Chiar dacă au murit, în vreme de criză, zeci de publicaţii, chioşcurile de ziare denotă abundenţă la capitolul informaţie.
Putem critica felul informaţiei oferite, faptul că sunt prea multe tabloide şi reviste de prost gust, dar nu putem nega faptul că în România oricine poate zice/scrie orice, oricine poate ajunge la informaţie şi opinii, dacă doreşte. Da, şi pentru asta au murit oameni în decembrie 1989*.
Fetiţa de cinci ani e bucuroasă: taică-său a lăsat-o pe ea să primească restul de la supermarket (plătise cash). După ce şi-a consumat în fel şi chip entuziasmul, zornăind mărunţişul, numărând, punând şi scoţând monedele din buzunar, i-a venit o idee:
– Tati, pot să arunc 10 bani pe trotuar, să aibă cineva noroc?
Clădire aflată la intersecţia străzilor Negustori şi Hristo Botev. Foto: Calin Hera
Trec aproape zilnic pe lângă această clădire. De când a apărut panoul, am privit-o cu şi mai mare atenţie. Nu ştiu încă ce a fost aici pe vremuri, n-am privit-o cu atât de multă atenţie, pentru că nu m-am oprit niciodată s-o fac. Mă gândesc că, poate, mă ajută vreunul dintre cititorii acestui blog. Sau aflu eu mai întâi, vom vedea. Cert e că, privind clădirea, îmi pot imagina lesne măreţia de odinioară, caleştile trase la poartă, femeile frumoase întrezărite la ferestre.
NOTĂ. Această fotografie face parte din campania Vedere din Bucureşti (la care vă invit să participaţi).
Până acum am publicat:
Deci, informaţia e corectă. Ceea ce mă uimeşte e faptul că, via facebook, aşa multă lume, prieteni ştiuţi sau neştiuţi, mi-au urat la mulţi ani! (unii, încă de alaltăieri!). Le mulţumesc tuturor şi, dacă ar fi să ciocnesc câte un pahar cu fiecare, m-aă face, cum se zice, mangă. Rău de tot! Şi, când m-aş trezi, ar trebui s-o iau de la capăt. Şi tot aşa, cine ştie câte săptămâni (e drept, nici nu-s prea rezistent la băutură, dar orişicât).
Altceva voiam să spun. Era ceva despre perversitatea facebook, atotprezenţa şamd. Şi, mai ales, era despre un Mulţumesc onest şi o închinare în faţa voastră.
Bloc cu cioară şi pescăruş în sectorul 3. Foto: Calin Hera
Peisaj clasic al anului 2011, specific cartierelor bucureştene (fotografia aceasta a fost făcută în sectorul 3). Deşi cenuşii, blocurile adăpostesc viaţă. Şi înăuntru şi deasupra. Rămân fascinat de adaptabilitatea pescăruşilor, care se aciuaseră prin Bucureşti încă din urmă cu 100 de ani, din câte am mai citit (rog confirmări sau infirmări).
TIR răsturnat într-un şanţ din Miercurea Sibiului. Foto: Calin Hera
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am nimerit, ieri, pe drum. Am plecat pe ploaie la şapte fără (dimineaţa) şi m-am întors pe neploaie la zece (seara). 90% din timp a plouat. Ştiu că alţi participanţi la trafic, cum frumos li se spune în comunicatele Poliţiei Rutiere, au avut parte şi de ninsoare. Pe unde am trecut eu, aşa cum ziceam, doar a plouat. Inclusiv cu accidente. Fără număr.
Dacă vrei să vezi emoţie, mergi la aeroport-sosiri! Preferabil e să fii calm, relaxat, să nu-ţi aştepţi copilul de peste mări şi ţări sau soţul sau logodnica. Altfel, vei deveni tu studiu de caz.
Am văzut, la aeroportul din Cluj, într-o zi oarecare de vineri, la o oră oarecare din jurul prânzului, emoţii.
Mame şi taţi nerăbdători să-şi vadă copiii întorşi din cele zări. Ele, făcând din instinct câţiva paşi înspre aşteptaţi, cu cerceii zdrăngănind,
Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a cincea:
Art. 36
Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.
Deadline: 12 oct 2011. Baftă!
Ce-a mai rămas dintr-un deal de lângă Turda. Foto: Calin Hera
Drumul pe care l-am făcut săptămâna trecută a fost interesant atât la dus cât şi la întors. Se cheamă că am trecut de două ori pe lângă forma de relief de mai sus, care m-a mirat. Se află în imediata vecinătate a unui parc industrial din Turda şi încă nu m-am dumirit dacă e ceea ce a rămas dintr-un fost deal sau dintr-o fostă grămadă mare de pământ adunat din excavările pentru parcul industrial.
Notă. Fotografia merge şi către Miercurea fără cuvinte.
Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a patra:
Art. 268
Restituirea darurilor
(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.
(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.
(3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.
Deadline: 8 oct 2011, 12.00. Baftă!
Pe autostradă. Foto: Calin Hera
Călătorului îi şade bine cu drumul. Căci, uneori, drumul îşi alege oamenii. Îi educă, îi îmbolnăveşte de călătorită. Unii nu se vindecă, alţii duc dorul. Poate că omul s-a născut nomad. Poate că de aceea sunt cutremure, incendii, inundaţii, poate că de aceea oamenii se întâlnesc şi se adună şi te miri din ce pricini: ca să treacă dealul, să se mute în alt sat, să împrospăteze sângele. Cred că nu există cale mai bună de a afla decât călătoritul. Ferice e acela care umblă.
Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a treia:
Art. 82
Dreptul la nume
Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.
Deadline: 3 oct 2011, 12.00. Baftă!
Drum de piatră la Vulcanii Noroioşi. Foto: Calin Hera
Am aşteptat vreo douăzeci de ani să ajung la Vulcanii Noroioşi. Aşa s-a întâmplat, pur şi simplu: a trecut timpul. Drumul până acolo, deşi a aşteptat atât amar de vreme ca să mi se aştearnă, a fost ceva special. Această fotografie îmi spune multe. Trecerea spre Miercurea fără cuvinte e simplă, firească.
P.S. Am văzut că acolo e vorba despre Oktoberfest. Da, la Vulcani, pe zi de vară, o bere rece merge unsă. Şi, da, trebuie să vă vorbesc despre Oktoberfestul meu.
Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a doua:
Art. 273
Bigamia
Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.
Deadline: 29 septembrie 2011, orele 23.00. Baftă!
Era măricel, făcuse deja primii paşi (mergea binişor), vorbea de timpuriu, alcătuia propoziţii, ştia, în orice caz, să ceară mâncare, apă, să spună că-i place un lucru sau că nu-i place altul, în fine, era un băieţel dezvoltat normal, cu o copilărie fericită, care râdea frumos, cu gropiţe în obrăjori (avea un râs molipsitor) şi, totuşi, uneori, fruntea i se încrunta, ochii i se umpleau de lacrimi, vocea i se gâtuia, dar tot nu reuşea să-l strige pe taică-său, pur şi simplu nu putea pronunţa dintr-o suflare „Soţul mamei copilului!”.
Carne sfârâind pe grătar - o imagine la care se cam visează în România. Foto: Calin Hera
Călin Hera. PA-uri şi mirări 