Inelul de logodnă

Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a patra:

Art. 268
Restituirea darurilor
(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.

(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.

(3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Deadline: 8 oct 2011, 12.00. Baftă!

Inelul de logodna LePetitPrince
Isi privea mana micuta pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru degetul delicat pe care se afla. Dar ei nu-i pasa, era inelul ei de logodna, cel mai frumos inel din lume. Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti. Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
– Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
– Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!

Pe măsura îmbogăţirii Ion Toma Ionescu
Logodna a fost romantică si plină de iubire. Şi-au oferit darurile înlănţuiţi cât a fost noaptea de lungă. N-aveau de unde şti că-n vremi nedorite de cumpănă, la articolul 268, când se rupe logodna, legea te obligă să restitui darurile în natură. Cum să-şi scoată hainele de pe ei, decent, cu sala plină, şocată, în faţa completului de trei judecători? Era împotriva firii. Evident, Curtea a decis ruperea logodnei pentru viciu de procedură. N-avea cum să învie mortul pe măsura îmbogăţirii, niciodata.

Logodna din cireş
Mariana
Ai plecat prea devreme sau prea târziu, nici eu nu mai ştiu. Am dezbrăcat amintirile şi am ascuns inelul de logodnă în cireş. Poate peste ani, când toamnele vor deveni primăveri cu surâsuri ascunse, va înflori nunta pe fiecare ram, iar cireşele vor umple torturi imense. Le vom îndulci cu miere, chiar dacă preţul va fi pipărat. Numai să nu fie prea târzie revenirea echinocţiului tău, logodnic stresat de căpşunele spaniole. Tu, (r)egalul meu, noapte şi zi suntem de-o vreme. Când fi-va înflorirea?

O logodnă plictisitoare MeetTheSun
De trei zile nu mai găseşte inelul. Plâns, căutări disperate, iarăşi plâns şi mai ales, minciuni.
– Unde ţi-e inelul?
– Pe poliţă.
– Unde ţi-e inelul?
– În poşetă.
– Nu mai vrei să-l porţi?
– Ba da…
E a patra zi deja. E hotărâtă să-i spună adevărul. Îşi tot fabrică scenarii cât el încă doarme. Hiii! Inelul! E pe deget! Cum? Îl pipăie cu drag şi cu ciudă. Mi l-a scos când dormeam şi mi l-a pus la loc? Mda. Şi câte întrebări! Ce farsă oribilă! Cee…
– Trezeşte-te! urlă ea agitată, am pierdut inelul!
– Haa?!

“Întrebarea” LeeDeeP.
Mioara, nepoata lui Tudose, desface un plic, scoate hârtia împăturită și citește: Mă întreb unde-ar fi sensul răsăritului, rostul freamătului de frunze, menirea curcubeului risipit în culori? De ce noaptea, lumina stelelor se strânge în ochii tăi fierbinți și de ce ziua începe cu zâmbetul tău fericit? Tu ești răspunsul căutărilor mele… Iubito, mă întreb acum și mâine o voi face din nou: ce-aș deveni eu, bărbatul anost, dacă tu n-ai fi?
– Domnule executor, se înapoiază și scrisorile de dragoste?

fix500
Inelul (LePetitPrince)
Logodna din cireş (Mariana)
“Întrebarea” (LeeDeeP.)

19 Responses to “Inelul de logodnă”

  1. hai ca mor de ras cu CC asta! (mai putin aliniatul 3)

    Apreciază

  2. … care aliniat 3 nu e prea destept caci obligatia exista, in lumina aliniatului 1 si 2 dar nu se mai poate pune in practica nici in natura nici in masura imbogatirii (?!)

    Inelul
    Isi privea mana pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru un deget delicat ca al ei. Gandul ii zbura la un timp viitor cand va fi langa el, alesul inimii ei. Vor fi atat de fericiti impreuna! Privea spre inel si tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare spre cuib cand tatal ei care repara un dulap in incaperea in care se afla ii curma reveria:
    -Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, nu l-ai vazut?
    -Ba da tata, l-am luat eu, poftim, ia-l!

    Apreciază

  3. Sunt un grabit. Am multa treaba. Vedeti aici postarea::
    http://pasareacetii.blogspot.com/2011/10/art.html
    Juratii unde sunt, au disparut?

    Apreciază

  4. Calin, nu-mi placea textul de ieri si azi l-am modificat.
    Te rog inlocuieste… Imi cer iertare!

    Inelul de logodna
    Isi privea mana micuta pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru degetul delicat pe care se afla. Dar ei nu-i pasa, era inelul ei de logodna, cel mai frumos inel din lume. Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti. Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
    – Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
    – Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!

    Apreciază

  5. multu’ frumos!

    Apreciază

  6. Logodna din cireş

    Ai plecat prea devreme sau prea târziu, nici eu nu mai ştiu. Am dezbrăcat amintirile şi am ascuns inelul de logodnă în cireş. Poate peste ani, când toamnele vor deveni primăveri cu surâsuri ascunse, va înflori nunta pe fiecare ram, iar cireşele vor umple torturi imense. Le vom îndulci cu miere, chiar dacă preţul va fi pipărat. Numai să nu fie prea târzie revenirea echinocţiului tău, logodnic stresat de căpşunele spaniole. Tu, (r)egalul meu, noapte şi zi suntem de-o vreme. Când fi-va înflorirea?

    Apreciază

  7. Nici ca puteam lipsi de la etapa asta. Iata PA-ul meu:

    O logodnă plictisitoare

    De trei zile nu mai găseşte inelul. Plâns, căutări disperate, iarăşi plâns şi mai ales, minciuni.
    – Unde ţi-e inelul?
    – Pe poliţă.
    – Unde ţi-e inelul?
    – În poşetă.
    – Nu mai vrei să-l porţi?
    – Ba da…
    E a patra zi deja. E hotărâtă să-i spună adevărul. Îşi tot fabrică scenarii cât el încă doarme. Hiii! Inelul! E pe deget! Cum? Îl pipăie cu drag şi cu ciudă. Mi l-a scos când dormeam şi mi l-a pus la loc? Mda. Şi câte întrebări! Ce farsă oribilă! Cee…

    – Trezeşte-te! urlă ea agitată, am pierdut inelul!
    – Haa?!

    Apreciază

  8. „Întrebarea”

    Mioara, nepoata lui Tudose, desface un plic, scoate hârtia împăturită și citește: Mă întreb unde-ar fi sensul răsăritului, rostul freamătului de frunze, menirea curcubeului risipit în culori? De ce noaptea, lumina stelelor se strânge în ochii tăi fierbinți și de ce ziua începe cu zâmbetul tău fericit? Tu ești răspunsul căutărilor mele… Iubito, mă întreb acum și mâine o voi face din nou: ce-aș deveni eu, bărbatul anost, dacă tu n-ai fi?
    – Domnule executor, se înapoiază și scrisorile de dragoste?

    PS: Călin, știu că apar neconcordanțe din cauza dialogului, dar eu mi-am numarat 500 caractere…

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: