Pe baza votului dat de Înaltul Giudeţ după etapa Nu mişcă nimeni a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’, am alcătuit clasamentul general, care vine cu modificări importante (schimbare de lider!). Mai jos: Citește în continuare
Statuia poporului
Suntem la capitolul „să punem punct etapei Nu mişcă nimeni – concursul de proză arhiscurtă PAfoto’„. Iată rezultatul votului dat de cititorii acestui blog: Citește în continuare
Înaltul Giudeţ iese din poziţia „statuie”
Am primit rezultatul votului celor din Înaltul Giudeţ (vorbim despre PA-urile etapei Nu mişcă nimeni a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’). Iată clasamentul de etapă: Citește în continuare
Beckham sau Ronaldinho?
Am primit filmuleţul de mai jos. Desigur, e dintr-o campanie la Diet Pepsi. Impresia e puternică: te lasă mască. Primul gând e că avem de a face cu un fake. Dar cum l-au făcut? S-au pretat cei de la Pepsi să promoveze un fake? Dar hai să vă las să vedeţi filmuleţul (vizionat deja, de la începutul lui aprilie pâna azi, de aproape 4 milioane de oameni).
Două categorii de oameni
Oamenii se împart, îşi spune dl. Lică, în două categorii mari şi late: cei care aruncă hârtia igienică în vasul de la veceu şi cei care folosesc (în acest scop) un coş de gunoi. Primii fie nu şi-au pus problema să ţină în casă hârtie igienică folosită, fie vânează snobisme şi le iau în râs. Cei din a doua categorie se iau în serios. Dacă-i întrebi cum stă treaba cu hârtia igienică şi de ce o aruncă la coş, îi poţi împărţi, în funcţie de răspuns, în două subcategorii: cei care dau din umeri şi cei care cred că li se poate înfunda veceul.
Scrisul de mână. Destinaţie de senzaţie

Panou publicitar (amplasat în Rond Baba Novac) pentru Sun Plaza, un mall din Bucureşti. FOTO: Călin Hera
Am întâmpinat dificultăţi să citesc din prima ce promovează ăştia. Apoi m-am prins: Sun Plaza e o destinaţie de senzaţie! Dar cine i-o fi învăţat să scrie în halul ăla litera „S”??? Dacă putem admite că există vreun font atât de idiot, mă întreb: oare de ce oare e, totuşi, folosit? Acest „S” seamănă, mai degrabă cu un „Z” de mână din scrisorile bunicilor sau cu un „G” mic de mână.
Să ne înţelegem: nu-s mânios ;). Dar mă mir. Dacă voiau să mă prindă, să descopăr printr-un exerciţiu minim de inteligenţă ce vrea să spună autorul, puteau s-o facă în fel şi chip, nu să inventeze litere (dar pun pariu că nu ăsta a fost scopul, să inventeze litere!). Citește în continuare
Friendship!
Poate m-am tâmpit eu, dar tocmai am văzut un film pe care-l consider OK. Un film nemţesc (mă rog, ceva coproducţie germano-americană). Simpluţ, întrucâtva, genul road-movie. Mi-au plăcut actorii (nu ştiam niciunul), mi-a plăcut felul în care a fost condusă povestea, mi-au plăcut mulţime de cadre, atent alese (pe alocuri Markus Goller mi-a amintit de Takeshi Kitano, cu al său Akiresu tu kame, despre care am mai vorbit pe acest blog, cu entuziasm (aici!). Citește în continuare
Prada mea perfectă – versiune îmbunătăţită
Într-o (bună) vreme obişnuiam să aduc aici, în fiecare zi de sâmbătă, câte un poem. Mă şi disciplina chestia asta, mă isca. Aveam prieteni-cititori (Anca, de ex.) care veneau aici anume sâmbăta (în rest, nu prea).
Îmi pare rău că am pierdut acest obicei; dacă versurile nu-ţi vin, nu-ţi vin şi gata. E, dar şi când vin, dau năvală, să ai ce croşeta la ele două-trei luni. Nu-i vorbă, n-au venit încă, dar le simt dând târcoale.
În aşteptarea lor, am lucrat un pic la ceva mai vechi (dar nu foarte). Mai precis, Citește în continuare
Ducu cel Iute sună mai bine?
Mă încăpăţânez să vă provoc, iar şi iar, să-mi spuneţi dacă ştiţi ceva despre asta. Se află, acolo, o bună parte a copilăriei mele fermecate de lecturi.
Pupici gratis. Cine mai vrea?

Fotografia unei reclame Vodafone mâzgãlite, afişată pe un stâlp din staţia de metrou Dristor 1, Bucureşti. FOTO: Călin Hera
Toată lumea îi ştie pe „actorii Vodafone” (mult mai simpatici în primele serii de reclame!). Personal, o bună bucată de vreme îi ştiam pe cei doi băieţi şi pe fată, dar trebuia să fac un efort ca să-mi amintesc la ce făceau reclamă.
Acum, prin repetare obsesivă, cred că a intrat în capetele tuturor ideea că ei (mai mult „băiatul” şi „fata”) au devenit un fel de imagine Vodafone (dar pun pariu că destui consumatori încă ar răspunde ezitant: ăăă, Cosmote? a, nu, Vodafone!). Citește în continuare
Cum i-a lăsat Marco mască
– Pe mine să nu contaţi, le-a spus Marco, lăsându-i mască. Marco era nelipsit de la chefuri; el dădea primul chiot şi tot el era acolo atunci când se târau spre casele lor (sau pe sub mese) ultimii participanţi la eveniment.
– Da’ ce-ai?, l-au întrebat.
– Iaca, am treabă.
L-au văzut pe Las Ramblas, cocoţat pe noptieră; parcă-l spălase cineva cu clei dizolvat în bronz, de sus până jos.
– Hai, bă, lasă prostiile.
– Vin gagicile din Barceloneta!
– Sangria!
Dar Marco stătea nemişcat. Apoi, dintr-o dată, şi-au dat seama că… NU ÎNCAPE. Citește în continuare
Votaţi statuia preferată
Vă invit să votaţi PA-urile etapei Nu mişcă nimeni!, din cadrul concursului PAfoto’. Le găsiţi aici, le puteţi vota mai jos (până duminică, 20.00). Chemaţi prietenii! Citește în continuare
Ordinea PAfotoautorilor (4)
Bazându-mă pe votul Înaltului Giudeţ, vă prezint ordinea PAfotoautorilor (mai jos). După cum vedeţi, clasamentul „s-a strâns” foarte tare; disputa e aprinsă. Citește în continuare
Bonjour, viaţă aşa şi aşa!
Înaltul Giudeţ a decis: Le vie en noir câştigă etapa Bonjour a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’! Iată, mai jos, clasamentul etapei: Citește în continuare
Tablouri de Ion Dumitru
Aşa cum anunţam în urmă cu vreo 2 (doi) ani, caut un tablou de Ion Dumitru, pe care nu vi-l pot arăta, ci doar, într-un fel, descrie. Văd că google (care e plin de articole despre un politician mărunt) ori wikipedia nu-s prea darnice, deci apelez tot la voi, dragii mei prieteni; poate, poate, mă ajutaţi să apuc de un capăt de fir.
Dacă tablouri ale lui Ion Dumitru am văzut în 1987, la Bacău, pe pictor l-am cunoscut abia Citește în continuare
Povestea poveştilor Claudiei
Eu sper ca povestea pusă la cale de Claudia să fi fost un succes şi, mai ales, să meargă mai departe. De aceea, vă îndemn să vă îndemnaţi prietenii să apezelez cu încredere, chiar dacă a trecut Ziua Copilului. Pentru că ziua copilului e în fiecare zi, nu-i aşa? 😉
Ce iscă un zâmbet?
Uneori, sunt impresionabil. Dar cine n-ar fi, aflând povestea micuţei Qian HongYan, aşa cum e spusă ea de Rinkashiki. De data asta, nici nu e nevoie de cuvinte… Am împrumutat şi eu o fotografie, ca să vă arăt un zâmbet. Ca să ne mirăm împreună: ce iscă acel zâmbet?
Îmi amintesc de Nick Vujicic, despre care am scris pe vremea când scriam la Evz.
Mai jos, un filmuleţ al lui Nick: Citește în continuare
Sena cea populară şi frumos curgătoare
Poporul a decis: Amurgul zeilor a fost cel mai votat (de către cititorii acestui blog) PA al etapei Bonjour din cadrul concursului de proză arhiscurtă PAfoto’. Aici sunt toate PA-urile, mai jos rezultatul votului, iar în curând Vocea Înaltului Giudeţ. Citește în continuare









