20/07/2016
Câțiva trovanți. Foto: Călin Hera
Butoiul de țuică e uriaș și gol. E ca un trovant, care nu știi cum a ajuns acolo (dacă nu stăpânești noțiuni elementare de istoria locului). La trovanți e lume-gârlă. Totuși, câinii lui Marius lenevesc nestingherit. Ceva mai mari decât ultima oară, poate de la energia bolovanilor vii. Sau poate fiindcă a trecut timpul. Deși aici timpul stă în loc. Altfel ar lua-o razna. Nu sunt sigur că n-o face. Așa, rotunjit de bolovanii ăia misterioși, de-ți vine să îți pui o dorință. Poate două. Citește în continuare →
Posted in Amintiri |
7 Comments »
19/07/2016
Cine mai vrea cafea? Cine n-ar vrea cafea făcută la ibric, cu cornulețe cu gem pe farfurioara?! Aici era un corcoduș bătrân. L-au tăiat că avea prea mult rod. Murdărea curtea. Cine să mai facă acum țuică slabă și gustoasă, de simți zarzărele în gură la fiecare dușcă? Aici le zice zarzăre la corcodușe. Aici bem acum cafea tare, la ibric. Cine să bea țuică la 10 dimineața?
Citește în continuare →
Posted in Amintiri |
14 Comments »
18/07/2016
… veneam de la râu când m-am întâlnit cu curcile. E un ritual. Plimbarea de dimineață. Râul își schimbă mereu cursul, nu-i niciodată la fel, dar stă cuminte în albia lui lată. Asta dacă nu plouă prea mult la munte. După–masă, poate iese o bălăceală în gâldan, mi-am zis. Acum nu-i loc. Se fâțâie prin apă un cârd de gâște. Aș putea jura că șeful lor e Gâscanul vară-mi. Trebuie să aflu, poate a primit și tratament de socializare.
Citește în continuare →
Posted in Amintiri, PA/Proză Arhiscurtă |
9 Comments »
17/07/2016
Îl crescuse vară mea de când era boboc. Boboc era el, Gâscanul. Nu mai știu ce se întâmplase cu părinții, frații și surorile lui. Ceva tragic, oricum. O întâmplare cu un dihor, o vulpe, ori poate cu vecinul ăla de-a stat la pușcărie. Vorba e că atunci când s-a făcut Gâscan, nici apă de baltă nu bea dacă nu îl îndemna vară-mea. Odată s-a întors mai devreme din concediu că-i murea de foame animalul de companie. O urma cuminte peste tot, râdea cu ea, o sorbea din ochi. Atât că devenise cam posesiv. L-a tratat cu bobițe homeopate pentru gelozie. Cică a funcționat, n-am apucat să verific.
Citește în continuare →
Posted in Amintiri, PA/Proză Arhiscurtă |
10 Comments »
16/07/2016
Vine nuntă mare, stil tradițional. Toată lumea vorbește despre felul în care m-am ocupat de bradul miresei în urmă cu mulți ani. Nu știu dacă e de bine sau de rău. Nu îmi amintesc. Lipsește o feliuță din memorie. Fix partea cu bradul miresei. Plus alte câteva secvențe. Apoi, brusc, răsăritul soarelui pe punte. Dedesubt, râul cu geografia lui mișcătoare, deasupra îngânarea zilei, în urmă – petrecerea de pomină. Stai așa, am aranjat-o. În așa fel încât soarele i-a răsărit pe buze. Cum să n-o săruți? Se clătina puntea de lemn legată de mal cu lanțuri groase.
Citește în continuare →
Posted in Amintiri, PA/Proză Arhiscurtă |
10 Comments »
15/07/2016
Curci crucite. Foto: Călin Hera
Se uitau la mine ca proastele. Erau patru și cea mai curioasă avea ceva straniu în privire. Ochi sticloși, negri, ficși, fără nuanțe. Ca să vadă mai bine ce și cum, întorsese capul și mă privea așa, dintr-o parte. Eram Intrusul și trebuia să afle rapid cum să reacționeze. Am mai făcut un pas spre ele, cu cele mai bune intenții. Pe toate patru-n brațe v-aș ține, dar e ceva ce mă reține – am încercat eu o rimă. Dar mințeam și ele și-au dat seama. Curcile, de ele zic. Au început să curcăiască până când a apărut, amenințător, Curcanul. Citește în continuare →
Posted in Amintiri, PA/Proză Arhiscurtă |
12 Comments »
14/07/2016
Vacă (doamna Joiana) pe islaz, lângă Horezu. Foto: Călin Hera
Ea e o doamnă cu bust bogat. Domoală. Blajină. Temeinică. Fără curiozități prea mari. Cu toate acestea, înțeleaptă. Vegetariană. Ar fi putut inventa Vegetarianismul, la o adică. Dar nu a preocupat-o vreodată așa o fiță. Și noțiunea de frumusețe rubensiană tot ea ar fi putut-o născoci, la fel de firesc. Mă refer la pieptul ei bogat, frământat în fiecare după-amiaza de mâinile puternice ale bărbatului casei. Amândoi așteaptă momentul acela unic. Poate mai mult ea, deși e o doamnă. Doamna Joiana. Dă cel mai bun lapte. Te lingi pe buze doar la gândul.
Citește în continuare →
Posted in Amintiri, PA/Proză Arhiscurtă |
15 Comments »
13/07/2016
Ilarion se scarpină în cap (semn că are o dilemă). A primit un mail de la o doamnă dr. Monica Săftoiu: „Sânii vă vor crește dacă aplicați zilnic crema…”. Ilarion a auzit de spam, baze de date furate/tranzacționate, dar știe și ce înseamnă public țintă. Dar dacă prin vreun cotlon de bază de date s-au adunat cine știe ce informații despre el? Dacă ăia știu ceva ce nici el nu știe? Ilarion scutură capul. Bine, bine, da’ de ce aș vrea eu să-mi crească sânii!?, se revoltă Ilarion cel targetat greșit. Și apasă delete.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
2 Comments »
13/07/2016
Măgarul zilei este onest, pentru că își asumă acest statut. L-am fotografiat în satul Costești, Vâlcea. Foto: Călin Hera
Citește în continuare →
Posted in Amintiri, Călătorii, Fotografii |
10 Comments »
06/07/2016
floarea soarelui foto calin hera
Citește în continuare →
44.424035
26.136341
Posted in Fotografii |
18 Comments »
30/06/2016
Cel mai bun prieten al celui mai bun om din lume stă liniștit la umbră și dă din coadă. Cel mai bun om din lume este atât de bun, încât nu are prieteni (în afară de câine). Fiind atât de bun le face bine deopotrivă prietenilor, dușmanilor și indiferenților. La ce bun să ții ocupat un loc de prieten, dacă nu te alegi cu nimic în plus? Dacă primești tot atât ca neprietenii sau indiferenții? Așa își zic oamenii ceilalți. Câinele preferă să stea la umbră și să dea din coadă. Cel mai bun om din lume nu e chiar singur.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
1 Comment »
27/06/2016
Acest blog se întoarce, din acest moment, la ideea primordială. Născut pentru a promova Proza Arhiscurtă (PA), blogul PA-uri și mirări a fost, inițial, un loc în care am postat bucăți de Proză Arhiscurtă și unele mirări personale. Ulterior, am adus aici fotografii, filmulețe, cronici de film etc. M-am îndepărtat. De azi, mă întorc la Proza Arhiscurtă. Citește în continuare →
Posted in Mirări |
4 Comments »
26/06/2016
Vedere din București. Christian Badea dirijând Parsifal la Ateneul Român – repetiția deschisă presei, cu o seară înainte de premieră. Foto cu telefonul: Călin Hera
Fac parte din categoria celor care au știut toată viața că Wagner e ceva sobru. Prea sobru. O definiție a „muzicii grele”, orice ar însemna asta. Ceva de nepătruns. Ceva pentru inițiați. Când ziceam „inițiați” mă gândeam la un fel de extratereștrii.
Citește în continuare →
Posted in Mirări |
Leave a Comment »
22/06/2016
Dl. Lică stă și se întreabă ce vor de la el astrele care s-au aliniat anume parcă pentru a-i da lui de gândit. Căci, își dă seama dl. Lică, e vorba despre astre, horoscoape, destin. Sau măcar despre o ironie a sorții. Despre Richard Wagner și sfințirea scenei prin Parsifal a citit și el, a ascultat, a discutat la o bere cu Ilarion, dacă tot a fost să fie. Dar de ce tocmai el, de ce tocmai lui?, asta nu își dă seama. Constată amuzat, așa cum numai dl. Lică poate să fie, că, în vreme ce aștepta cuminte pe balcon să se răcească primul strat de cafea, cel cu spumă în formă de nor străpuns de vreo lance misterioasă, și-a urat „Parsifal dimineața!”. Apoi a auzit că-l strigă cineva. O voce plăcută și dragă lui.
Posted in Mirări, PA/Proză Arhiscurtă |
1 Comment »
19/06/2016
Vedere din Hunedoara. Cred că împlinisem 4 ani şi eram foarte mândru să bat mingea între blocuri
Jucam fotbal, ca toți puștanii. Nu oboseam, băteam mingea de patru ori câte 90 de minute pe zi. Când se făcea întuneric, mergeam pe stradă, sub bec. Iluminatul public era precar, dar pe strada noastră era un bec și erau foarte puține mașini parcate sau în trecere. Jucam aproape nestingheriți și ne imaginam că suntem în nocturnă la Euro sau la Mondiale. Și era o regulă, care nu-mi plăcea prea mult, dar care se aplica adeseori, în special la miuțele de pe stradă sau de pe terenurile improvizate: țineam rostul cornerelor și la trei cornere beneficiam de o lovitură de pedeapsă.
Citește în continuare →
Posted in Amintiri |
3 Comments »
15/06/2016
Franci elvețieni, monedă care a crescut ca Făt-frumos, ca scorul meciului România-Elveția
În numele celor care încă mai au credite în franci elvețieni, îmi doresc din suflet ca echipa de fotbal a României să bată Elveția la scor în acestă seară.
Citește în continuare →
Posted in ZideZi |
2 Comments »
14/06/2016
Vedere din Olimp. Dor de gașca noastră ce părea nemuritoare. Foto: Calin Hera
Citește în continuare →
Posted in Amici, Amintiri, Călătorii, Fotografii |
17 Comments »
10/06/2016
Final de meci Franța-România 2-1
Am pierdut onorabil și inevitabil.
Posted in ZideZi |
Leave a Comment »
10/06/2016
Am dat o raită prin Centrul vechi al Bucureștiului. Terasele erau incredbil de pline, dacă te gândești că era o zi lucrătoare, la prânz. Am făcut un exercițiu de imaginație: cum vor fi peste câteva ore, cam pe la lăsarea serii? Ticsite, estimez. Cred că și ospătarii își vor fi început ziua de lucru, azi, mai devreme. Pentru că diseară va fi wow!
Citește în continuare →
Posted in Fotografii |
2 Comments »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 